FEDERATIA ANARHISTA

Cine suntem ?

9999-09-11T10:17:00.000-07:00

"Suntem duşmanii oricărei puteri oficiale, chiar de este ultra-revoluţionară. Suntem inamicii dictaturii recunoscute în mod public, suntem anarhişti social-revoluţionari.

Dar ne vei întreba că din moment ce suntem anarhişti, cu ce drept dorim şi cum vom reuşi să influenţăm oamenii? Respingând orice putere, cu ce putere sau, mai bine zis, cu ce forţă vom organiza revoluţia oamenilor? O forţă invizibilă, necunoscută de nimeni, impusă de nimeni, prin care organizatia noastra va fi mai puternică, cu atât mai mult cu cat nu exista o recunoaştere şi o semnificaţie legală.

A te lupta să impui oamenilor propriile tale idei - diferite de instinctele poporului - implică o dorinţă ascunsă pentru un nou stat. Organizaţia trebuie să accepte cu toată sinceritatea faptul că este un ajutor al poporului, dar niciodată comandantul său, niciodată, sub nici un pretext, conducătorul său, nici măcar pentru motivul că ar asigura poporului bunăstarea.

Această organizatie nu are nici un interes, ambiţie sau vanitate pentru ea, căci ea este invizibilă, anonimă şi nu oferă nici un avantaj, favoare sau recunoaştere a puterii unui membru al grupului sau chiar grupurilor. Nu ameninţă libertatea oamenilor pentru că nu are nici un caracter oficial." Mihail Bakunin

8999-12-17T06:09:00.000-08:00

"Cine suntem noi de fapt? Daca ne-am numi simplu, cu o expresie mai veche, atei sau necredinciosi, sau imoralisti, ar mai fi mult pana sa credem ca ne-am definit; suntem toate acestea trei, intr-un stadiu prea intarziat ca sa se poata intelege, ca voi, domnii mei curajosi, sa puteti intelege ce simte cineva intr-o asemenea stare. Nu! Nu mai simtim amaraciunea si patima celui care s-a smuls, care din necredinta sa trebuie sa-si croiasca singur un crez, un scop, un martiriu! Ne-am tabacit, am devenit reci si aspri in intelegerea ca lucrurile nu se petrec deloc dumnezeieste pe lume, ba nici macar rational, indurator sau drept dupa legile omenesti; stim, lumea in care traim este nelegiuita, imorala, neomenoasa - ne-am talmacit-o mult prea multa vreme fals si mincinos, dar din dorinta si vointa veneratiei noastre, cu alte cuvinte dintr-o nevoie. Pentru ca omul este o vietate care venereaza! Dar si o vietate banuitoare, iar ca lumea nu valoreaza ceea ce am crezut, este poate lucrul cel mai sigur pe care neincrederea noastra l-a dobandit in sfarsit." Friedrich Nietzsche

INCEPUTURILE ANARHISMULUI

3000-09-17T02:19:00.000-07:00

Ignoranţa, neştiinţa sau de fapt, dorinţa de conservare a puterii, de asigurare a continuităţii şi stabilităţii acesteia şi de facilitare a augmentării ei, a condus la atribuirea unor valori negative, valori aproape “axiomatice”, unor ideologii care par să ameninţe status-quo-ul.

Continuând această idee, o critică poate fi adusă şi organizării spectrului politic în funcţie de criteriul dreapta-stânga. Astfel, clasificarea unor ideologii ca fiind extremiste este nu doar de natură populistă ci conţine şi un important factor psihologic care nelinişteşte pe adepţii mai puţin pregătiţi din punct de vedere ideologic prin tocmai această “marginalizare” în plan teoretic. Natura populistă a acestei clasificări este compatibilă cu principiile generale, predominante la nivelul întregii societăţi, despre temperare, moderare, “cale de mijloc”, indivizii având tendinţa de a cataloga drept înţeleaptă o decizie “obiectivă”, o decizie care a fost luată în urma unor analize care au vizat toate posibilităţile de rezolvare a problemei, dar mai ales cazurile extreme, care expun foarte bine riscurile şi responsabilităţile. Astfel, este diminuat eventualul “teren fertil” care ar fi fost favorabil întreţinerii unor indivizi cu “orientări extremiste”.

Centrul, ca şi concept independent de domeniul politic, a fost dintotdeauna asociat cu factori care ţin de o anumită importanţă, cu factori ce îl transformă într-un loc spre care tinde majoritatea, un loc care trebuie apărat, un loc pentru şi în care se sacrifică. Iar în acest caz am în vedere centrul organizărilor de orice fel, centre culturale, religioase, militare, administrative, politice. Astfel, ceea ce este considerat în clipa de faţă ca fiind centrul spectrului politic capătă involuntar, sau mai degrabă voluntar, o parte dintre aceste atribute care sunt dezirabile pentru mase foarte largi de indivizi. Inevitabil, ceea ce se regăseşte la extremele esichierului politic capătă etichete care descriu marginalizarea, marginalitatea, periferia, subsolul, pingeaua, canalul de scurgeri, groapa de gunoi.

Efectele unor astfel de acţiuni, populiste, propagandiste, adevărate acte de dezinformare, s-au răsfrânt şi asupra anarhismului. Este contrar naturii Statului, a Guvernului, de a promova principiile anarhiste şi de a clarifica toate situaţiile ce au fost catalogate ca fiind “atentate teroriste”. Un Stat care ar promova teoriile anarhiste, în aceeaşi măsură în care ar promova teoriile capitaliste sau birocratice, nu ar face decât să-şi submineze singur autoritatea. Iar puterea nu vrea decât putere şi nu poate tolera o altă formă de putere care i s-ar putea opune.

Este evident astfel, că orice Stat încearcă să dezinformeze cu privire la teoriile anarhiste, încearcă să distragă atenţia de la astfel de principii şi chiar să le cenzureze într-o manieră foarte subtilă. Un exemplu, foarte elocvent pentru acest caz, este încurajarea indivizilor, folosindu-se de media şi universităţi, de a-şi îndrepta atenţia spre anumite domenii care întretin Statul: politica – dar politica de sub umbrela parlamentarismului, economia – dar economia de tip capitalist. O altă măsură adoptată este încurajarea indivizilor de a avea o singură specialitate, dupa principiul oikeiopragiei conform căruia fiecare ar trebui să facă un singur lucru, şi anume pe acela la care se pricepe cel mai bine. Cu siguranţă, un astfel de principiu este foarte util societăţii, însă poate deveni foarte nociv individului în cadrul Statului, căci astfel este întreţinută ignoranţa - ignoranţa ştiinţifică, instituţionalizată. Individul este interesat doar de domeniul în care activează, fiind într-un mediu în care este în permanenţă presat de concurenţă.

Anarhismul a fost descris doar în termeni peiorativi şi asociat terorii şi violenţei, având o “accepţie negativă, ca sinonim al haosului, dezordinii sau vidului de putere, aşa cum demonstrează articolul Anarhie din imensul Vocabulaire de la Philosophie de Andre Lalande” până în momentul în care Pierre Joseph Proudhon a făcut precizări foarte clare cu privire la acest termen, el fiind primul care s-a proclamat anarhist. Cu toate acestea, deşi literatura anarhistă este foarte vastă, opinia generala asupra acestei doctrine a rămas în mare parte neschimbată, fiind deseori asociată cu terorismul, cu vandalismul, iar în cel mai bun caz fiind asociată cu o utopie.

În schimb, anarhismul este “o doctrină care vizează eliberarea indivizilor de sub dominaţia politică şi exploatarea economică, prin încurajarea acţiunii directe sau non-guvernamentale” , anarhismul este “arta de a te autoeduca şi de a-i educa în măsură suficientă pe ceilalţi, astfel încât oamenii să devină capabili să se guverneze singuri” , anarhismul “nu constituie o aberaţie decât pentru cel care refuză să înţeleagă că uneori nu există altă ieşire decât îndeplinirea unui vis” , iar dacă “anarhia este un rău teribil, despotismul este, însă, unul şi mai mare. Anarhia a ucis sute de oameni, despotismul a sacrificat milioane şi milioane de vieţi şi prin asta n-a făcut decât să perpetueze ignoranţa, viciul, mizeria.” Despotismul nu poate face referire doar la monarhia absolută, ci trebuie analizat conform viziunii lui Max Stirner care afirma că “orice stat este despotic.”
“Miezul anarhismului rezidă în doctrina că societatea poate şi trebuie să fie organizată fără autoritatea coercitivă a statului” iar termenul de anarhie provine din limba greacă veche, din an-archos, şi înseamnă fără stăpâni. Anarhiştii consideră statul în sine ca fiind duşmanul esenţial, “nu numai pentru că fiecare stat îşi supraveghează foarte atent, şi uneori punitiv, disidenţii săi, dar mai ales pentru că fiecare stat protejează privilegiile celor puternici.”

Deşi Statul acceptă maniera apocaliptică hobbesiană a stării naturale a indivizilor, de război al tuturor împotriva tuturor, anarhismul consideră că tocmai această stare belicoasă este creată şi întreţinută de stat, indivizii în stare naturală fiind capabili să-şi creeze condiţii paşnice şi productive. De asemenea, starea de război a fost promovată doar de stat, sacrificând mase întregi pentru protecţia unor minorităţi privilegiate, toate acestea petrecându-se sub drapelul patriotismului, înălţat, elogiat, divinizat, în condiţiile în care patriotismul, şi mai apoi naţionalismul, nu s-a dovedit a fi decât o apologie a morţii. Există însă curente anarhiste diferite, dar toate acceptă în general aceleaşi teme şi principii, toate refuză autoritatea statală şi doresc realizarea unei societăţi fără guvernământ, însă ceea ce le deosebeşte sunt mijloacele prin care această societate ajunge să fie creată şi chiar modul de organizare al unei astfel de societăţi.

Anarhismul nu este doar un curent politic, nu este o simplă ideologie, şi nici nu trebuie analizat strict în termeni politici, ci se vrea a fi mai mult de atât: artă şi filosofie socială în acelaşi timp, ideologie politică şi doctrină economică, susţinător al ecologismului şi al veganismului, al antimilitarismului şi al antiglobalizării. Anarhismul este un alt mod de viaţă, un alt mod de a acţiona şi de a interpreta realitatea.
Rădăcinile anarhismului pot fi căutate mai departe de declaraţia lui Proudhon, mai departe de modernitate sau de Evul Mediu. Acestea se regăsesc şi în filosofia antichităţii greceşti, dar au apărut pentru prima dată în China antică prin intermediul budhismului şi taoismului şi mai apoi în Japonia. “Kotuku Shusui a afirmat că dintotdeauna au existat anarhişti în viaţa japoneză, aceştia derivând atât din buddhism cât şi din taoism. El a fost unul dintre cei 12 anarhişti executaţi în 1911, sub acuzaţia de complot împotriva împăratului Meiji.”
Astfel, o alegorie taoistă analizează starea naturală a cailor, care, trăind în libertate, se hrănesc singuri, îşi ating gâturile între ei atunci când sunt fericiţi, iar când sunt într-o stare nervoasă se întorc cu spatele unii la alţii şi se lovesc cu copitele. Însă, doar atât de departe ajung manifestările lor în starea naturală. În schimb, fiind bătuţi şi închişi, acoperiţi cu armuri de metal peste cap, învaţă să adopte priviri pline de ură, să nu-şi mai folosească gâturile în semn de bună dispoziţie ci pentru a-şi înfige dinţii cu forţa, producând muşcături grave oricărei fiinţe care i se opune, şi învaţă la rândul lor să reziste acestor feluri de atacuri, perfecţionându-şi, în timp, o tehnică de luptă. În acest mod, natura lor este denaturată, degradată, coruptă. “Acelaşi lucru poate fi spus şi în cazul oamenilor. Conducătorii, dominanţi şi intermediari, sunt cei care distrug armonia şi echilibrul natural. Anarhiştii consideră că cea mai bună cale prin care putem evolua este să lăsăm legile naturale să-şi urmeze cursul.”

Deşi anarhismul modern a ajuns în China abia la începutul secolului XX, introdus de grupurile de intelectuali care au studiat în Europa, sau de grupurile de studenţi japonezi, principiile libertare ale egalităţii sociale şi ale “comunismului agricol” existau aici încă din antichitate. De asemenea, unul dintre cele 4 mari romane clasice ale literaturii chineze, Osândiţii Mlaştinilor scrisă de Shi Naian şi Luo Guanzhong – carte “de căpătâi” în China secolului XIV – are ca temă de bază încurajarea iniţiativei individuale şi chemarea maselor la luptă împotriva oricărui guvernământ corupt.

Primul “manifest anarhist” poate fi considerat cartea lui Lao Tse “Tao Te King” în care este iniţiată ideea refuzului jocului puterii: “desăvârşitul nu silniceşte, nu e ispitit de putere, se fereşte de strălucirea ei.” Premisele autoguvernării sunt deasemenea vizibile: “Eu respect ne-săvârşirea şi poporul se conduce, de la sine, întru belşug/ Eu îndrăgesc şi păstrez pacea şi poporul devine de la sine cinstit şi necârtitor.” “În splendida poezie din Tao Te King există o critică socială foarte întemeiată […] o critică ascuţită a birocraţiei, a militarismului, a naturii comerciale şi a ordinii feudale.”

În antichitatea grecească, “autonomia individuală, a-ţi fi suficient ţie însuţi, sunt adevăratele valori care trebuiau căutate şi promovate.” Antistene, discipol al lui Socrate şi întemeietor al cinismului, critica toate convenţiile sociale, “legile cetăţii” şi oamenii de stat. Discipolul său, Diogene, s-a opus mai puternic invenţiilor sociale, alegându-şi un mod de viaţă diferit, care nu se supunea niciunei legi ale polis-ului, adoptând şi perfecţionând sarcasmul şi ironia. Stoicii sunt deasemenea influenţaţi de principiile cinismului, şi vor promova “opţiunea pentru o viaţă conformă cu natura şi contradicţia dintre Natura şi legile Cetăţii, detaşarea de bunurile lumeşti, şi se vor proclama, în cele din urmă, cetăţeni ai lumii.”

În Europa medievală nu există concepţia actuală despre Stat, statul confundându-se cu Biserica. Astfel, până când politicul s-a distanţat de clericalism, antiautoritarismul a luat forma ereziei. Norman Cohn îi regăseşte printre ereticii Evului Mediu pe precursorii lui Bakunin şi Nietzsche: “adepţii Spiritului Liber, au fost singurii la care exista, ca parte integrantă a doctrinei lor de emancipare totală, o teorie socială profund revoluţionară.” Aceşti eretici refuzau să accepte orice constrângere sau limitare a libertăţii lor, o altă formă de nesupunere fiind reinterpretarea Noului Testament, astfel încât Biserica era lipsită de orice formă de autoritate.

Erezia Amoricienilor se constituie ca fiind o grupare anarhică medievală ce interpreta într-o manieră panteistă învăţăturile biblice. Ei “susţineau că, întrucât omul este în Dumnezeu, Dumnezeu este cel care făptuieşte totul şi nu omul.” În acest mod, actele imorale de care au fost acuzaţi au căpătat o legitimitate divină.
O altă mişcare eretică foarte importantă care s-a manifestat în secolul al X-lea pe teritoriul Bulgariei este cunoscută sub numele de bogomilism. Bogomilii promovau sărăcia, deţinerea de bunuri în comun, şi adoptau întotdeauna o atitudine de nesupunere faţă de autorităţi. Bogomilii “îi arată cu degetul pe cei avuţi şi au oroare de ţar, îi batjocoresc pe superiori, îi condamnă pe nobili şi îi opresc pe toţi sclavii de la a arăta supunere stăpânilor lor.”

Goliarzii au contestat de asemenea autoritatea clericală şi ierarhia, criticând toate formele instituţionalizate ale Bisericii. O bună parte dintre aceştia erau foşti clerici şi aveau o cultură generală bogată, însă, datorită acţiunilor lor ce aveau un profund caracter decadent, au fost catalogaţi ca fiind mai degrabă libertini decât libertari.

Anabaptismul a fost mişcarea cu cea mai mare amploare din Evul Mediu şi care a promovat argumentele ce susţineau revolta ţăranilor împotriva nobililor. Natura umană era considerată a fi una bună, din punct de vedere moral, în timp ce Biserica şi Statul văd în natura umană starea coruptă, malefică, înjositoare ca fiind cea care este dominantă. O descriere a naturii umane în aceşti termeni nu face decât să legitimeze atât autoritatea statală cât şi autoritatea religioasă, acestea două atribuindu-şi astfel rolul de disciplinare a poporului. Comunismul avant la lettre a fost deasemenea practicat, încercându-se confiscarea averilor celor mai bogaţi pentru a le distribui colectivităţii. Toleranţa, solidaritatea şi pacifismul erau trăsăturile caracteristice ale acestei mişcări şi neîndeplinirea serviciului militar sau refuzul achitării taxelor. Pierre Mesnard sublinia faptul că “protestul care, pe timp de pace, ia forma anarhiei, pe timp de razboi o îmbracă pe cea a dezertării” , catalogând serviciul militar ca fiind o “sclavie sângeroasă care nu are alt scop decât supravieţuirea unui Stat indiferent… Din acelaşi motiv, nu, obligaţiilor fiscale!”
Toţi aceşti “eretici”, cât şi taoiştii chinezi, nu vedeau starea naturală a omului ca fiind o stare ce putea fi descrisă în termenii maleficului, haosului, violenţei, ci considerau că tocmai datorită constrângerii starea naturală ajunge să fie descrisă astfel.
Anarhismul se consolidează în Epoca Modernă, începând să se distanţeze de simpla erezie şi să promoveze noi forme de contestare a autorităţii, datorită apariţiei Statului – a statului modern ca invenţie capitalistă. Statul devine astfel primul duşman al anarhismului, care va încerca, şi a şi reuşit cred eu, să demonstreze că Statul este principalul duşman al individului. De asemenea, mult cunoscuta expresie “Statul sunt Eu!”, care a fost atribuită lui Ludovic al XIV-lea, a dat naştere unei “contra-expresii” ironice, cu mult mai târziu, apărută pe pereţii Parisului în timpul evenimentelor din mai ’68: “L’anarchie, c’est moi!”.

“Anarhismul ca filosofie doreşte să dizolve toate formele de autoritate şi de putere, şi dacă este posibil, să încerce abolirea lor completă. Toţi anarhiştii resping autoritatea politică a Statului şi a guvernământului, şi majoritatea resping autoritatea morală a indivizilor excepţionali. Idealul însă rămâne ca toţi indivizii să judece şi să acţioneze pentru ei înşişi, fără a se încrede în experţi.” Această mişcare politică observa cu mare uşurinţă datoria morală pe care o are faţă de restul indivizilor, resimţind cel mai rapid violenţa promovată şi întreţinută de Stat, exploatarea majorităţii în numele unei minorităţi fals considerate a fi competente, sărăcia şi mizeria care nu au fost niciodată eliminate de niciun Stat şi incapacitatea oricărei forme de guvernământ şi a oricărei forme de parlamentarism de a satisface interesele indivizilor.
“Nezdruncinatul anarhism”, aşa cum era numit de Luis Mercier Vega, nu a renunţat la a-şi apăra argumentele, atât în planul filosofiei politice – prin contribuţia unor importanţi teoreticieni precum William Godwin, Pierre Joseph Proudhon, Piotr Kropotkin – cât şi în planul activismului revoluţionar – prin contribuţia unor antiautoritari precum Errico Malatesta, Mikhail Bakunin sau Rudi Dutschke.

Individualitatea este puternic respectată, însă nu şi individualismul. De altfel, există neînţelegeri foarte vechi şi foarte puternice, între anarhiştii individualişti şi anarho-comunişti. Instinctivitatea este apreciată din nou, atât prin eliminarea constrângerilor autoritare care împiedică individul să se dezvolte natural – constrângeri care îi fabrică acestuia o natură secundară - cât şi prin încrederea în animalitatea din om, care îl transformă pe acesta într-o fiinţă solidară, paşnică, responsabilă. Animalităţii îi sunt caracteristice aceste trăsături – care par să fie contrare viziunii generale – întrucât nicio specie nu ar fi supravieţuit şi nu s-ar fi putut înmulţi, în condiţiile în care indivizii ar fi acţionat total separat, fiecare fiind în stare să încerce orice pentru a-şi consolida existenţa şi să recurgă chiar la violenţa intraspecifică pentru a-şi hrăni ego-ul.

O altă evidenţiere care trebuie făcută este cea referitoare la noţiunile de Stat şi societate. Statul nu trebuie să fie confundat cu societatea. Bakunin considera existenţa societăţii ca fiind atât necesară, cât şi firească. Societatea nu este o construcţie artificială, spre deosebire de Stat, ci este un dat natural, un alt “efect fără cauză”. În viziunea sa, “Statul este rău, pentru că şi atunci când ordonă binele, îl vatămă şi îl strică tocmai pentru că orice ordin provoaca şi suscită revoltele legitime ale libertăţii” . De asemenea, Bakunin afirma că “Statul garantează întotdeauna ceea ce există deja: unora bogăţia, altora sărăcia; unora, libertatea bazată pe proprietate, altora, sclavia, consecinţa fatală a mizeriei lor, şi îi forţează pe cei săraci să muncească fără încetare şi la nevoie chiar să se lase ucişi pentru a spori şi păstra această bogăţie a celor avuţi, care constituie însăşi cauza mizeriei şi sclaviei lor. Aceasta este adevărata natură şi adevărata misiune a Statului.” Alţi antiautoritari, precum Rothbard, au susţinut că “Statul este organizaţia din societate care doreşte să menţină un monopol asupra folosirii forţei şi a violenţei într-o anumită zonă.”

Anarhiştii nu acceptă nici iluzia democraţiei parlamentare, conform căreia Statul este însuşi poporul, puterea concentrându-se în mâinile indivizilor. Alternanţa la guvernare nu reprezintă nicio garanţie că cei care se succed la conducere, nu se succed între ei. Cu alte cuvinte, nu există nicio garanţie că nu se formează o clasă de politicieni “profesionişti” care ajung pe rând în funcţii de conducere, excluzând astfel posibilitatea individului de rând de a-şi exercita puterea. “Tot timpul avem de-a face cu aceeaşi piesă, jucată de alţi actori.” Montesquieu a întrevăzut contradicţia care domină teoriile democraţiei constatând că “de vreme ce într-o democraţie poporul pare să facă aproape tot ce vrea, s-a considerat că libertatea rezidă într-un astfel de regim, confundându-se libertatea poporului cu puterea acestuia" . O altă contradicţie care stă la baza teoriei democraţiei este aceea că definind puterea ca “puterea demos-ului”, adică a tuturor, interesul general va domina interesul particular, puterea universală va domina puterea particulară. De asemenea, chiar J.J.Rousseau recunoştea că o democraţie există doar în măsura în care este o democraţie directă, parlamentarismul fiind incapabil de a valorifica individul şi “reuşind” doar să creeze o minoritate care dictează unei majorităţi. Democraţia parlamentară se transformă astfel în democraţia dictatorială, regimul democratic fiind cel mai uşor de controlat de către o minoritate puternică şi având bazele cele mai legitime – acelea conform cărora acţionează în numele tuturor – de a menţine indivizii într-o obedienţă acută faţă de lege – legea nefiind compatibilă în mod automat cu moralitatea.

Un regim iluzoriu are, desigur, o manieră iluzorie de exercitare a puterii: sufragiul universal! Kropotkin considera că aceste pretinse drepturi “cum ar fi sufragiul universal, libertatea presei, inviolabilitatea domiciliului, libertatea de asociere… care au lăsat dintotdeauna poporul indiferent… nu sunt decât o unealtă în mâinile claselor dominante, pentru a-şi menţine puterea asupra poporului.” Aceste pretinse drepturi sunt respectate doar în cazul în care nu sunt îndreptate împotriva minorităţii privilegiate. Anarhiştii au promovat absenteismul, argumentând că până în momentul în care absenteismul va fi suficient de mare indivizii vor fi deja educaţi pentru a putea suplini acţiunea parlamentară. Refuzul votului vrea în acelaşi timp să creeze o situaţie jenantă pentru politicieni: materializarea momentului în care aceştia nu vor fi votaţi decât de către ei înşişi.

Pentru Mikhail Bakunin, “votul este mijlocul cel mai sigur de a convinge masele să coopereze la ridicarea propriei lor închisori,” iar pentru Elisee Reclus “a vota înseamnă a abdica.” Votul nu este altceva decât instituţionalizarea corupţiei, căci prin intermediul său, jaful, violul, degradarea, sărăcia, decadenţa devin legale. Din aceste motive, numărul 2 al revistei Le Droit social din iunie 1885 încuraja sabotarea scrutinului, afirmând că a vota înseamnă a introduce o bucăţică de fosfor în buletinul de vot, fapt care va provoca incendierea urnei.

Mijloacele prin care este respinsă autoritatea Statului, în numele apărării libertăţii, îi clasifica pe anarhişti în revoltaţi şi revoluţionari. În opoziţie, Maurice Fayolle alege anarhismul revoluţionar, care, “pentru că are în vedere o transformare în prezent a societăţii, va considera drept indispensabilă o organizare solidă, structurată, care să le asigure tuturor membrilor săi o legătură strânsă, o solidaritate constantă.” Albert Camus analizează în Omul revoltat diferenţa dintre revoltă şi revoluţie, concluzionând că revolta nu va putea produce niciodată o schimbare radicală, fiind lipsită de coerenţă şi raţionalitate.

Problema care apare în cadrul unei revoluţii este aceea privitoare la existenţa Statului. Astfel s-a născut şi diferenţierea revoluţionarilor în autoritari şi antiautoritari, autoritarii acceptând supravieţuirea Statului după revoluţie, iar antiautoritarii refuzând orice formă de Stat, fie el şi revoluţionar. Conştientizarea marxiştilor cu privire la imoralitatea Statului transpare şi din acest citat al lui Engels, editat în prefaţa lucrării La guerre civile en France a lui Marx: “Statul nu este altceva decât o maşinărie de opresiune a unei clase de către altă clasă şi asta nu numai într-o republică democratică, dar şi într-o monarhie.” Cu toate acestea, autoritarii acceptă mai întâi preluarea puterii, a aparatului de Stat, şi mai apoi folosirea acestuia pentru îndeplinirea scopurilor declarate prin intermediul revoluţiei. De exemplu, Lenin afirma că “Noi nu visăm să ne lipsim dintr-o dată de orice conducere, de orice subordonare; aceste visuri anarhiste, bazate pe neînţelegerea sarcinilor dictaturii proletariatului sînt absolut străine marxismului şi nu servesc în realitate decît la amînarea revoluţiei socialiste pînă în ziua în care oamenii se vor fi schimbat.”

Ca replică împotriva principiilor anarhiste, Lenin ridica o chestiune, pe cât de reală, pe atât de ironică: “Aceşti domni (antiautoritarii), au văzut ei vreodată vreo revoluţie? Revoluţia este fără nicio îndoială lucrul cel mai autoritar din câte există.” Însă, răspunsul fusese dat cu câţiva ani mai devreme de revoluţionarul rus Mikhail Bakunin: “la asta răspundem că nici o dictatură nu poate avea alt scop decât acela de a dura cât mai mult posibil şi că ea poate doar să împingă în sclavie poporul care o îndura şi să-l educe întru sclavie; libertatea nu se poate obţine decât prin libertate.” Cu toate acestea, Lenin a ţinut sa întărească poziţia lui Marx, care “n-a fost nicidecum împotriva faptului că Statul va dispărea o dată cu dispariţia claselor sau că va fi desfiinţat o dată cu desfiinţarea lor, ci împotriva faptului ca muncitorii să renunţe la folosirea armelor, la violenţa organizată, adică la statul care trebuie să servească scopului: înfrîngerea rezistenţei burgheziei.”

Cu siguranţă, este dificil de stabilit gradul de importanţă sau influenţă al personalităţilor care constituie punctele de reper atunci când este analizat cazul anarhismului. “De exemplu, în studiile Anglo-Americane, Bakunin şi Kropotkin sunt în mod normal reprezentaţi ca fiind cei mai importanţi teoreticieni anarhişti, în timp ce în Europa Continentală, şi mai ales în Franţa, Proudhon şi Bakunin sunt mai curând identificaţi ca fiind luminile călăuzitoare ale mişcării.” Peter Marshall, în lucrarea sa Demanding the Impossible – History of Anarchism, a inclus de asemenea, alături de cei trei, pe Elisee Reclus, Errico Malatesta şi Emma Goldman.

WILLIAM GODWIN (1756-1836) – Primul atac asupra instituţiilor

2999-09-17T03:20:00.000-07:00

“William Godwin este primul care a dat un sens clar principiilor anarhiste.” S-a născut în 1756 în comitatul Cambridge, la Wisbech. Fiind fiu şi nepot de pastor continuă această tradiţie, însă va adopta misiunea politică integrându-se în randul politicienilor ca Tory, în detrimentul misiunii religioase.

Va părăsi în curând şi cariera politică pentru a se dedica scriiturii, reuşind să publice Enquiry into Political Justice în 1973. În cartea sa va expune o teză nouă, aproape ironică, inspirându-se din declaraţiile care susţineau existenţa Statului. Astfel, el considera că din moment ce este acceptată ideea că indivizii acţionează raţional, aceştia ar putea trăi fără legi sau instituţii. Cu alte cuvinte, dacă o lege este raţională, atunci aceasta este inutilă individului raţional.

“În concepţia sa, Statul reprezintă cea mai nocivă dintre constrângerile care împiedică libera dezvoltare şi exerciţiul raţiunii individuale.” De asemenea, un alt factor care corupe natura umană este proprietatea, întrucât consideră că efectele produse de procesul acumulării proprietăţilor sunt dezastruoase atât pentru cei săraci, cât şi pentru cei bogaţi. “Acumularea de proprietăţi creează un spirit servil şi instabil, transformă achiziţia şi gestionarea averii într-o pasiune universală, şi distruge dezvoltarea intelectuală şi fericirea.” Suprapopularea nu este nici pe de parte o problemă pentru societatea anarho-comunistă a lui Godwin, întrucât încă există foarte multe pământuri necultivate, foarte multe resurse naturale care nu sunt exploatate, şi pe lângă aceasta, încă se mai pot îmbunătăţi toate mijloacele de producţie deja existente.

Mijloacele prin care sunt realizate aceste idealuri nu sunt nicidecum unele revoluţionare, ci mai degrabă pacifiste, făcându-se apel la educaţie. Orice formă de guvernământ este mult mai nocivă în încercarea sa de a modela caracterul uman, decât orice formă de educaţie. Iar pe lângă acest fapt, există credinţa că genialitatea nu este înnăscută ci dobândită, fiecare individ având posibilitatea de a se autoeduca. Cu toate acestea, orice formă de educaţie implică o forma de despotism.

“Sistemele de învăţământ, private sau de Stat, marea salvare a multor reformatori progresişti, nu pot decât să înrăutăţească situaţia.” Scopul educaţiei nu este acela de a pregăti indivizii pentru guvernare ci acela de a-i face fericiţi, de a le dezvolta puterile latente, de a-i obişnui să gândească natural, nu de a le impune anumite limite, standarde conform cărora trebuie să se “dezvolte” gândirea lor. Fiecare ar trebui să înveţe de la aceia mai experimentaţi, informaţi decât ei, fără însă a exista noţiunile de “învăţător” şi “elev”. Dacă dorinţa de a învăţa se configurează într-o manieră naturală, atunci individul trebuie să caute singur informaţiile de care are nevoie, şi de unde consideră că le poate obţine. Orice sistem de învăţământ înnabuşă acest instinct natural, prin constrăngerea direcţiilor în care ar trebui să se dezvolte educaţia şi prin limitarea informaţiilor în conformitate cu anumite criterii legate de vârstă sau status financiar.

În societatea sa liberă, Godwin afirmă că “orice om ar trebui să acţioneze deasupra propriului centru şi să-şi consulte propria capacitate de înţelegere. Orice om ar trebui să-şi simtă independenţa, şi că poate să-şi insereze propriile principii despre justiţie şi adevăr, fără a fi în mod viclean obligat să le adapteze particularităţilor situaţiei sale sau erorilor celorlalţi.”

MAX STIRNER (1806-1856) – Anarhismul individualist

2998-09-17T04:37:00.000-07:00

“Max Stirner promovează cea mai extremă formă de anarhism individualist. El nu acceptă nici bunăvoinţa individului dar nici toate entităţile abstracte, precum Statul, Societatea, Umanitatea, Dumnezeu. El se revoltă împotriva întregii tradiţii raţionaliste a filosofiei Occidentale, şi în locul abstracţiei filosofice, propune imediata experienţă personală.”

Numele său real este Johann Kaspar Schmidt şi s-a născut la Bayeruth în 1806, ca fiu al unui artizan de flaute. Crescut de rudele sale, întrucât tatăl său moare, iar mama sa este lovită de demenţă, Johann termină cu dificultate studiile universitare. La câţiva ani după ce moare prima sa soţie, în urma naşterii unei fiice, Max se alătură grupului tinerilor hegelieni de stânga, grup denumit The Free (Cei liberi). Începe să publice o serie de articole precum Das unwahre Prinzip unserer Erziehung (Principiile false ale educaţiei noastre) şi Kunst und Religion (Artă şi Religie), se recăsătoreşte, iar la sfârşitul anului 1844 apare lucrarea sa Unicul şi ceea ce îi aparţine. Câţiva ani mai târziu, realizează prima traducere a Avuţiei Naţiunilor a lui Adam Smith, publicată în Germania.

În cadrul grupului hegelienilor, Stirner i-a cunoscut pe Marx şi Engels, care l-au tratat foarte serios, numindu-l “inamicul pasnic al oricărei constrângeri” şi dedicându-i o lucrare intitulată “Sfântul Max”, în care Marx îi critică, în mod sever, incapacitatea acestuia de a oferi o interpretare exactă a realităţii. Totuşi, sunt destule puncte comune care pot fi observate între cei trei: materialismul dialectic, analiza muncii, critica abstracţiilor, şi “chiar Engels a admis că după ce a citit cartea lui Stirner a fost convertit la egoism, cu toate că acest lucru a fost temporar.” Influenţele s-au văzut şi mai târziu, când Engels a afirmat că “în aceeaşi măsură şi datorită egoismului suntem comunişti”.

“Ceea ce îl interesează cu adevărat pe Stirner este propria subiectivitate, existenţa sa concretă şi originală.” Folosirea noţiunii de “individ” face referire doar la individualitatea sa personală, spre deosebire de cazul anarho-comuniştilor care foloseau de asemenea noţiunea de “individ”, însă doar pentru a accentua importanţa acestuia în raport cu evenimentele pe care le poate produce.

Stirner critica teoria lui Feuerbach conform căreia Omul trebuie să devină Dumnezeu, considerând că acesta nu a făcut decât să transfere divinitatea din cadrul nonexistenţialului în planul real, concret, însă nu a eliminat conceptul de divinitate, care constituie baza alienării individului. Omul devine Dumnezeu în sensul că Omul devine o altă abstracţiune, fiind acum în stare să ceară sacrificii în numele acestei deveniri, precum religia cerea sacrificii în numele sacralităţii.
“Prin urmare avem de-a face cu refuzul tuturor atributelor generice, al tuturor acestor entităţi abstracte care sunt Natura umană, Esenţa omului, etc. Să ne întoarcem la ceea ce este unic, la Eul fără conţinut, adica la nimic: Mi-am întemeiat cauza pe nimic…”

Viaţa este parcursă de trei etape: copilăria, tinereţea şi maturitatea. Copilăriei îi este asociat realismul, tinereţii îi este asociat idealismul, iar etapei maturităţii îi este asociat egoismul. Egoismul exclude posibilitatea individului de a mai avea pretenţia să modeleze lumea în conformitate cu propriile idealuri, însă aceasta este tocmai o critică ce îi este adusă filosofiei stirneriene: aceea că nu interpretează realitatea, ci doar că nu constituie decât o altă modelare a realităţii, producându-se astfel o confuzie între lumea “aşa cum e ea” şi reprezentarea individului despre lume.

Liberalismul este clasificat în liberalism politic, social şi umanitar. Liberalismul politic produce situaţia în care “cel care este liber nu este omul ca individ – şi numai acesta se poate numi om – ci burghezul, “cetăţeanul”, omul politic, care însă nu este un om, ci un exemplar al speciei burgheze, un cetăţean liber.” De asemenea, constată că obiectivismul este doar un instrument al clasei dominante prin care ideile convenabile acestora sunt legitimate. De exemplu, cei care nu acceptă valoarea sau rolul banilor suferă în egală măsură ca cei care acceptă statutul acestora. Din acest motiv, indivizii ar trebui să realizeze puterea de care dispun şi să decidă să o folosească.

Liberalismul social garantează egalitatea tuturor prin intermediul legii. Însă egalitatea în faţa legii nu exclude inegalitatea proprietăţilor, averea devenind astfel elementul cheie în descrierea indivizilor. Stirner nu este însă de acord nici cu desfiinţarea proprietăţii, catalogând acest fapt drept “un al doilea furt pe seama personalităţii, în profitul umanităţii” şi afirma că “individului nu i se mai lasă nici dreptul de a comanda, nici dreptul de a poseda: Statul îl preia pe primul, Societatea pe cel de-al doilea.”

Critica liberalismului umanitar pleacă de la premisa că niciun individ nu poate lupta decât pentru propria libertate, pentru propriile beneficii, şi nu poate pretinde că lupta în numele eliberării umanităţii. “Liberalismul umanitar este culmea caliciei. Trebuie să începem prin a coborî până la ultima treaptă a sărăciei şi a mizeriei dacă vrem să accedem la individualitate.”

Egoismul a fost criticat aspru în cercurile hegeliene, dar tocmai din acest motiv Stirner l-a ales pentru a-l transforma în singurul concept care merită analizat şi adoptat, sfârşind însă în a-l transforma doar într-o alta abstracţiune. Scopul său nu este acela de distruge ceea ce exista ci de a se ridica deasupra acestora, neavând niciun obiectiv social sau politic de îndeplinit, acţiunile sale fiind în consecinţă egoiste. El afirma că fiind “proprietar şi creator al dreptului meu, nu recunosc nicio alta sursă a dreptului în afarî de mine, nici Dumnezeu, nici Statul, nici natura, nici măcar umanitatea însăşi.” Nu există drepturi sociale, naturale, politice sau de orice alt tip, ci singurul drept este acela dat de capacitatea individului de a acţiona, aşadar dacă individul poate să facă un anumit lucru atunci, în mod automat, are şi dreptul de a face acel lucru. Din această perspectivă este pornită şi critica împotriva Statului, a cărui existenţă nu poate avea nicio justificare, la fel cum nicio justificare nu poate avea “contractul social” al lui Rousseau. Singura suveranitate este aceea a individului, şi nu a Statului. Şi chiar într-un stat democratic, minoritatea ar rămâne la fel de supusă majorităţii, ca şi în cazul monarhiei absolute.

Cu toate că Stirner asociază egoismul maturităţii, el propune idealismul – specific tinereţii – ca metodă terapeutică, individul nefiind nevoit să schimbe lumea, ci doar să-şi schimbe concepţia sa despre lume. Raporturile dintre indivizi sunt catalogate ca fiind în egală măsură superficiale şi ipocrite. “Când ne uităm la un arbore sau la un animal, nu vedem în aceştia pe semenii noştri, iar ipoteza potrivit căreia ceilalţi ar fi semenii noştri îşi are originea într-o ipocrizie… Aproapele meu, aidoma tuturor celorlalte fiinţe, este un obiect pentru care am sau nu simpatie, un obiect care mă interesează sau nu, de care pot sau nu să mă servesc.”

“Stirner rămâne o prezenţă ciudată şi incomfortabilă. Valoarea sa constă în abilitatea de a penetra mistificarea şi reificarea Statului şi a societăţii autoritare. Critica sa asupra felului în care comunismul poate distruge individualitatea este aptă, şi evidenţiază corect faptul că un stat al muncitorilor este la fel de puţin probabil să fie mai liber decât un stat liberal.”

PIERRE-JOSEPH PROUDHON (1809-1865) – Primul anarhist

2997-09-17T04:48:00.000-07:00

Pierre-Joseph Proudhon s-a născut în 1809, la periferia Besancon-ului, într-o familie de meşteşugari. Originile rurale l-au influenţat în mod deosebit, mai ales în ceea ce priveşte critica pe care o aduce civilizaţiei industriale incipiente, iar primul contact cu religia i-a adus şi prima îndoială, fiind capabil să observe profunda incompatibilitate între “viaţa naturală” şi “viaţa divină”. Nedispunând de îndeajuns de multe resurse financiare nu s-a putut prezenta la examenul de bacalaureat, însă lucrând ca ucenic tipograf şi corector a avut ocazia să intre în contact cu foarte multe cărţi, deprinzând astfel numeroase cunoştinţe de latină, ebraică, filosofie şi politică.

Spre mijlocul secolului se face foarte vizibil, “regăsindu-se printre inventatorii socialismului, alături de Marx, Bakunin, Blanqui, Blanc, Herzen, Lassale, Engels. Dintre aceştia, Proudhon a avut cel mai puternic efect asupra mişcărilor muncitoreşti din secolul al XIX-lea, ideile sale influenţând pe unii dintre cei mai notabili viitori anarhişti, incluzându-i astfel pe Tolstoi şi Bakunin, ambii cunoscându-l personal pe acesta.”

A simţit atât situaţia deplorabilă a muncitorilor cât şi injustitiile economice, în mod direct, căutându-şi un loc de muncă în toată Franţa, în anii ’30, ani în care Alexis de Tocqueville se bucura de o notorietate crescândă în Statele Unite. Dispreţul faţă de autoritate s-a acutizat, ca şi în cazul lui Lenin, în momentul în care fratele său a fost ucis în urma unor abuzuri de putere ale autorităţilor.
În urma candidaturii pentru bursa Suard, Proudhon îşi va completa studiile la Paris, unde va urma să scrie lucrarea Ce este proprietatea?, pe care o va dedica membrilor Academiei din Besancon, adăugând în mod ironic că: “Dacă voi nimici pentru totdeauna proprietatea, întreaga glorie vă va reveni dumneavoastră, domnilor, căci o voi datora sprijinului şi inspiraţiei dumneavoastră.” Tot la Paris îi va întâlni pe Bakunin şi pe Marx, cel din urmă dedicându-i o lucrare intitulată Mizeria filosofiei ca replică la lucrarea sa Sistemul de contradicţii economice sau Filosofia mizeriei, replică ce va genera o serie de conflicte între cei doi.

În momentul în care monarhia lui Louis Phillipe fusese răsturnată, Proudhon era îngrijorat că revoluţia urma să fie realizată fără idealuri, el nefiind în totalitate de acord cu actele de violenţă din Februarie, Mai sau Iunie 1848, cu toate că “a portretizat într-o lumină favorabilă insurecţionarilor, injustiţiile sociale şi psihologice pe care aceştia au fost forţati să le îndure şi a argumentat că forţele reacţionare au fost în totalitate responsabile pentru apariţia unor asemenea evenimente tragice.” În Noiembrie 1848 a elaborat o serie de teze, în Journal du Peuple, care consolidau teoria sa mutualistă a autogestionării industriale.

Este ales membru în Adunarea Naţională, unde refuză să voteze adoptarea unei constituţii, din simplul motiv că este constituţie. În urma experienţei sale ca deputat, Proudhon afirmă că “cineva ar trebui să locuiască în acel spaţiu izolat care este denumit Adunarea Naţională pentru a realiza că oamenii care sunt cei mai ignoranţi cu privire la starea ţării sunt întotdeauna aceia care o reprezintă.” A încercat să creeze Banca Poporului, care avea menirea de a ajuta micii proprietari, oferindu-le credite cu dobânzi foarte mici, care asigurau doar funcţionarea băncii, însă acest lucru nu a fost posibil. Criticile sale la adresa “loviturii de stat” a lui Louis Napoleon din Decembrie 1848, care a candidat la alegerile prezidenţiale, au avut ca rezultat ridicarea imunităţii sale în Februarie 1849 şi, mai mult, condamnarea la 3 ani de închisoare şi plata unei amenzi de 3000 de franci. Cu toate acestea, regimul din închisoare nu a fost foarte aspru, având acces la cărţi, şi chiar având şi posibilitatea să se căsătorească. De asemenea, în perioada respectivă a scris Les Confessions d'un révolutionaire, Idee generale de la revolution şi pamfletul La Révolution sociale demontrée par le coup d'état du 2 décembre 1851.
Cu privire la schimbarea ordinii sociale, Proudhon nu era de acord cu ideea unei revoluţii care să transforme societatea într-o manieră foarte rapidă, considerând că “o revoluţie se desăvârşeşte timp de secole.” A declarat un dezacord puternic şi faţă de votul “democratic”, recomandând absenteismul.

Critica sistemului are în vedere şi pregătirea tinerilor muncitori, unispecializarea fiind catalogată defectuoasă, individul fiind lipsit de alternativa unei funcţii mai convenabile şi fiind obligat să-şi ruineze cei mai frumoşi ani din viaţă muncind pentru a-şi completa un soi de “stagiu de practică”, fără însă a obţine vreun beneficiu, nici măcar siguranţa unui loc de muncă. Imaginea situaţiei unui astfel de individ devine una aproape apocaliptică: “Se va căsători, iar cuplul proletar va aduce pe lume, pentru sistemul care ii devoreaza pe amandoi, câţiva avortoni, pe care acelaşi sistem îi va devora.” Ca remediu, el consideră că muncitorii ar trebui să fie însoţiţi de anumite cunoştinţe teoretice care să îi califice pentru meseriile respective, şi care ar trebui să conducă la naşterea unei adevărate culturi proletare.

Proudhon construieşte o serie de argumente care demonstrează că “această forţă imensă ce se naşte din asocierea şi coordonarea muncitorilor, din convergenţa şi simultaneitatea eforturilor, [capitalistul] n-a platit-o deloc.” El oferă un exemplu, în care doua sute de grenadieri au ridicat în câteva ore obeliscul de la Luxor, însă, cu siguranţă, un singur grenadier n-ar fi fost capabil să realizeze o asemenea construcţie, nici măcar în două sute de zile. Aşadar, “punerea în mişcare a celei mai modeste industrii necesită o conjugare a muncii şi a unor talente atât de diverse, încât un singur om nu ar fi de ajuns pentru a o îndeplini.” Munca salariaţilor nu este plătită într-un mod corect, capitalistul plătind de fapt un număr de ore înmulţit cu un număr de zile, însă nu plăteşte preţul produsului final al muncii proletarilor, contractul dintre angajaţi şi angajatori devenind astfel o nulitate, o înşelătorie, un fals.

Pentru Proudhon “a fi guvernat înseamnă a fi ţinut la vedere, inspectat spionat, dirijat, legiferat, reglementat, priponit, îndoctrinat, povăţuit, controlat, estimat, apreciat, cenzurat, comandat de către fiinţe care nu au nici blazon, nici ştiinţă şi nici virtute.” Din acest motiv, elaborează o critică severă împotriva proprietăţii capitaliste, considerând că proprietatea constituie o contra-putere în raport cu Statul. Astfel, dacă Statul este lipsit de proprietăţi, este lipsit de putere. Interpretarea nu trebuie făcută în aşa fel încât să transforme din primul anarhist declarat distrugătorul proprietăţii, el nevând această intenţie – care nu ar fi creat decât o altă formă de comunism. Intenţia sa a fost aceea de a demonstra că proprietatea nu poate fi justificată, iar din moment ce nu poate fi justificată se înrudeşte cu furtul, devine furt. “Nici munca, nici ocuparea şi nici legea nu pot crea proprietatea: ea este un efect lipsit de cauză.”

Societatea este înţeleasă ca fiind un dat natural, spre deosebire de forţa artificială a Statului, care tinde în permanenţă să anihileze orice manifestare a individului, limitându-l, reducându-l, integrându-l în masă. Astfel, “industria ce trebuie realizată sau munca de îndeplinit sau întreprinderea devin proprietatea comună, în indiviziune, a tuturor celor care participă la crearea ei.” Această proprietate colectivă asigură libertatea individului, prin faptul că acesta nu se supune niciunei autorităţi în cadrul îndeplinirii activităţii sale şi datorită faptului că prin deţinerea în comun a unor bunuri este contrabalansată puterea Statului.

Noua economie, economia mutualistă, se bazează pe principiul că indivizii nu vor mai fi obligaţi să lucreze pentru un patron, ci vor produce pe cont propriu şi vor împărţi în mod egal rezultatul muncii lor comune. Prin acest proces, individul nu mai este salariat, angajat, ci proprietar. Funcţiile din cadrul unor companii nu vor mai fi ocupate de patroni, ci vor fi exercitate pe rând de către muncitori. Iar cu privire la competenţele politice, sau de orice fel, ale muncitorilor, acestea sunt la fel de problematice ca şi cele ale burghezilor. Aşadar, revoluţia proudhoniană nu constă nici în insurecţii, nici în injustiţii, nici în utopii, ci în suprimarea sistemului proprietăţii capitaliste, care a transformat omul într-o maşinărie vulgară de profit.

Totuşi, natura umană, deşi este una socială, nu poate elimina situaţiile conflictuale. Individul este egoist, şi, în consecinţă, toate acţiunile sale vor fi influenţate de această caracteristică dominantă, culminând cu dorinţa de a pune stăpânire asupra celorlalţi. Pentru a fi evitate astfel de cazuri, omul a inventat “liderul” şi organizarea ierarhică, însă acestea nu au condus decât la exploatarea celor slabi de către cei puternici. Proudhon afirma că: “Guvernul a acţionat progresiv pentru a apăra societatea de sălbatici. Acum însă, nu mai există sălbatici, există doar muncitori pe care Guvernul îi tratează ca pe nişte sălbatici.” Sociabilitatea individului demonstrează că acesta este predispus către cooperare, nefiind o fiinţa solitară, şi, de asemenea, este o fiinţă care poate progresa. Iar progresul este în primul rând de natură morală şi intelectuală, dezvoltând astfel un individ care să fie capabil să acţioneze liber în cadrul unei societăţi libere, fără a dăuna celorlalţi. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care consideră că revoluţia are nevoie de o perioadă foarte îndelungată pentru fi îndeplinită, perioadă în care individul trebuie să se înalţe.

“Judecând după aparenţe, oamenii par să nu se poată dispensa de guvernare. Însă, dacă aşa s-au petrecut lucrurile până în zilele noastre, nimic nu dovedeşte că va fi mereu la fel.” Prin aceasta, critică şi “contractul social” al lui Rousseau, contract care nu este nimic mai mult decât o semnatură în alb, şi contract care a dat şansa democraţiei să se transforme în totalitarism, în numele abstractei delegări de suveranitate. Proudhon afirma că “trebuie spus că aceste condiţii fundamentale, indispensabile: libertatea absolută a contractantului, intervenţia lui directă, personală, semnătura sa acordată în cunoştinţă de cauză, sporirea libertăţii şi a bunăstării pe care el trebuie să o afle în contract, Rousseau nici nu le-a înţeles, nici nu le-a respectat.”

Cu privire la existenţa Statului, critica sa este una dintre cele mai agresive, dispunând în acelaşi timp de o argumentare explicită, şi nu doar de afirmaţii gratuite, cum se regăsesc din abundenţă în cazul lui Stirner. Eticheta de utopist a fost, de asemenea, un gest gratuit din partea celorlalţi revoluţionari, şi chiar din partea lui Marx. A considera că societatea poate funcţiona în lipsa unui guvernământ nu este o credinţă utopică, însă a considera că societatea poate funcţiona numai şi numai în cazul în care este administrată de un Guvern, aceasta nu este doar o credinţă utopică – întrucât nu Guvernul este cauza funcţionării societăţii, ci individul – ci şi una extrem de naivă, şi care şi-a dovedit periculozitatea în repetate rânduri.

Legile, fără de care Statul nu ar exista, sunt adoptate fără asentimentul individului, fără niciun acord din partea acestuia, chiar dacă acestea pot deveni mai degrabă nocive, decât utile. De fapt, afirma Proudhon, “Statul nu tratează deloc cu mine, el nu intră în niciun schimb reciproc; el mă jefuieşte. Unde este, deci, legătura, legătura de conştiinţă, de raţiune, de pasiune sau de interes care să mă oblige?” Această legiferare, care tinde să se ocupe de toate domeniile vieţii, atât publice cât şi private, ar fi putut fi redusă într-o manieră foarte simplistă la o regula mult mai naturală, conform căreia nimeni nu ar trebui să facă nimănui ceea ce nu-i place lui să-i fie făcut.

Aşadar, individul nu ar trebui să se încreadă în guvernare, care nu este nici garantul unei bune funcţionări societale, nici singurul mijloc prin care o comunitate poate fi organizată.

“A fi guvernat înseamnă a fi, la fiecare operaţiune, la fiecare tranzacţie, la fiecare mişcare notat, înregistrat, recenzat tarifat, timbrat, măsurat, cotat, cotizat, patentat, licenţiat, autorizat, admonestat, împiedicat, reformat, redresat, corectat.
Înseamnă a fi, sub pretextul utilităţii publice şi în numele interesului general, pus la contribuţie, exersat, jefuit, exploatat, monopolizat, delapidat, epuizat, mistificat, furat: mai apoi, la cea mai mică formă de rezistenţă, la prima reclamaţie, reprimat, amendat, defăimat, ofensat, hăituit, ocorat, doborât, dezarmat, legat fedeleş, aruncat în închisoare, împuşcat, mitraliat, judecat, condamnat, deportat, sacrificat, vândut, trădat şi, pentru a pune capac la toate astea, jucat pe degete, tras pe sfoara, insultat, dezonorat. Iată guvernarea, iată justiţia ei, iată-i morala! Şi să mai spui că avem printre noi democraţi care pretind că guvernarea are şi lucruri bune, socialişti care susţin în numele Libertăţii, Egalităţii şi Fraternităţii această mârsăvie..."

MIHAIL BAKUNIN (1814-1876) – Anarhismul social revoluţionar

2996-09-17T05:35:00.000-07:00

Mihail Bakunin s-a născut în 1814, în departamentul Tver, lângă Moscova, într-o familie de nobili. Intră la şcoala de artilerie din Sankt-Petersburg, însă ia decizia de a abandona cariera militară, pentru a urma cursurile universităţii din Moscova. Aici frecventează cercurile de intelectuali, unde este influenţat de idealismul german, şi mai ales de Nikolai Stankevici, mai târziu declarându-se hegelian. În 1840 vizitează Berlinul şi Dresda, unde îşi va consolida principiile hegeliene şi va adopta concepţiile revoluţionare, iar în 1844 ajunge în Paris, unde va deveni un foarte bun apropiat şi discipol al anarhistului Pierre-Joseph Proudhon.
Ca urmare a unor discursuri considerate a fi “radicale” şi a legăturilor sale cu cercurile comuniste şi anarhiste, Bakunin a fost expulzat din Franţa, fiind acuzat că ar fi un spion al guvernului rus. În momentul izbucnirii revoluţiei, în februarie 1848, se afla în Belgia, având astfel posibilitatea de a se întoarce la Paris în doar câteva zile. Vedea în revoluţionari “oameni simpli, fără cultură, care au valorat şi vor valora întotdeauna de o mie de ori mai mult decât conducătorii lor.” De asemenea, declara într-un articol din La Reforme că: “Oamenii practici ai vechiului regim au devenit astăzi utopişti, iar utopia de ieri constituie astăzi singurul lucru posibil, rezonabil, practicabil.”

“Bakunin era în largul său – visul său revoluţionar era realizat, şi era capabil acum să-şi canalizeze toată energia în orchestrarea căderii Statului burghez. În sfârşit, această cădere nu a mai fost doar un plan strategic desenat pe o hârtie, ci străzi pline de acţiuni sângeroase. În timp ce lupta alături de Garda Naţională a Muncitorilor, exemplul său inspirant l-a făcut pe prefectul poliţiei să declare: Ce om! Făcea minuni în prima zi a revoluţiei, însă chiar din dimineaţa celei de-a doua zile, îţi venea să-l împuşti!” Astfel, simţindu-se ameninţat de influenţa şi victoria unei revoluţii bakuniene, Caussidiere [Prefectul Politiei] i-a facilitat plecarea către Berlin, unde abia începuse revoluţia.

În iunie 1848, participa la Congresul Slav de la Praga, în speranţa că va declanşa acţiuni revoluţionare, însă nu a fost aprobat de participanţi. Cu toate acestea, participă la o insurecţie pregătită de câţiva studenţi cehi, dar care va fi înnabuşită. Acuzaţiile de spionaj continuă să-l urmărească, distanţându-l astfel de Marx şi Engels.

După revoltele din mai 1849 din Dresda, la care a participat alături de Richard Wagner, Bakunin este arestat în urma intervenţiei trupelor prusace, încarcerat şi condamnat la moarte, însă este extrădat şi condamnat la închisoare pe viaţă, iar apoi deportat în Siberia. În exilul său, revoluţionarul se căsătoreşte iar câtiva ani mai târziu reuşeşte să evadeze prin Japonia, apoi San Francisco, ajungând în decembrie 1861 la Londra. În 1864 i se propune să intre în Asociaţia Internaţională a Muncitorilor, în cadrul căreia va exercita puternice influenţe, mai ales în urma constituirii Alianţei Internaţionale a Democraţiei Socialiste, care se va afilia Internaţionalei. După ce ia parte la tentativele de revoltă de la Lyon din 1870, participă în 1872 la Haga, la Congresul Internaţionalei unde are lor sciziunea dintre “autoritari” şi “antiautoritari”. Bakunin va fi exclus din cadrul asociaţiei în urma unor acuzaţii de escrocherie şi intimidare, cauzate de relaţiile sale cu revoluţionarul rus Neceaev, considerat a fi precursorul terorismului.

În prefaţa lucrării sale “Dumnezeu şi Statul”, Carlo Cafiero şi Elise Reclus scriau: “În Rusia printre studenţi, în Germania printre insurgenţii din Dresden, în Siberia printre fraţii săi în exil, în America, în Anglia, în Franţa, în Elveţia, în Italia printre toţi oamenii hotărâţi, influenţa sa directă a fost considerabilă. Originalitatea ideilor sale, imagistica şi vehemenţa elocvenţei sale, neobositul său zel propagandistic, alături de maiestuozitatea naturală a personalităţii sale şi de puternica sa vitalitate, i-au dat acces lui Bakunin către toate grupurile revoluţionarilor socialişti, iar eforturile sale au lăsat urme adânci peste tot, chiar şi asupra acelora care, după ce l-au primit, l-au înşelat din cauza unor diferenţe de principii sau de mijloace.”

Revoluţionarul rus respinge orice formă de individualism, anarhismul său fiind astfel unul de natură comunistă. Societatea şi libertatea sunt două noţiuni care nu trebuie să fie separate, iar libertatea individuală depinde de libertatea colectivă. Pentru a exista, libertatea trebuie să fie recunoscută, iar aceasta nu poate fi recunoscută decât de către indivizi, la rândul lor, liberi. Bakunin afirma că “libertatea fiecăruia este realizabilă doar prin egalitatea tuturor. Realizarea libertăţii prin egalitate este, atât la nivel empiric cât şi la nivel teoretic, realizarea justiţiei.” În final, adevărata libertate este realizată odată cu abolirea Statului, prin “refuzul absolut al oricărei autorităţi, incluzând cu acelea care sacrifică libertatea pentru bunăstarea Statului.”

Societatea nu ar trebui organizată într-o manieră ierarhică, de sus în jos, ci invers, de jos în sus, prin alianţa tuturor asociaţiilor de muncitori, care vor constitui mai întâi comune, apoi teritorii mai largi, culminând cu înfăptuirea unei federaţii globale. După cum susţine, “poporul nu poate fi liber şi fericit decât dacă este organizat de la bază, prin intermediul propriilor sale asociaţii, autonome şi întru totul libere, el fiind capabil să-şi creeze viaţa proprie fără să fie supervizat de vreun tutore.”

El nu este de acord cu instaurarea unei dictaturi proletare universale, respingând orice formă de Stat, şi acceptând doar libera asociere a indivizilor, care, văzând inutilitatea Guvernului, vor conştientiza că se pot administra în lipsa acestuia, renunţând astfel şi la posibilitatea apariţiei unor noi metode de exploatare. Viaţa în societate reprezintă într-adevăr o necesitate, însă existenţa Statului nu reprezintă decât o altă “ficţiune metafizică”.

Vechea critică la adresa anarhismului, cu privire la inevitabilitatea unui război al tuturor împotriva tuturor în cazul eliminării legilor şi al instituţiilor, este reinterpretată şi respinsă de Mihail Bakunin. El considera că adoptarea unui astfel de argument este cauza inversării datelor problemei. Starea conflictuală generalizată nu este produsă de societatea liberă, ci tocmai de prezenţa Statului. Iar o altă eroare ar fi reprezentată de credinţa că această instituţie supremă are rolul unui arbitru, creând legi “corecte”, şi efectuând un control “imparţial” asupra indivizilor, pentru a le corecta natura lor funciarmente rea.

“Existenţa Statului nu a fost câtuşi de puţin determinată de vreun antagonism natural sau social, care să-i fi ridicat pe oameni unii împotriva celorlalţi. Dimpotrivă, existenţa Statului stă la originea acestui antagonism, considerat în mod eronat a fi originar. Căci dacă oamenii s-au luptat dintotdeauna între ei, a fost pentru că Statul a sacrificat în mod constant interesele majorităţii în folosul unei minorităţi privilegiate. Ca instrument de clasă, el a provocat această luptă de clasă, consacrând şi organizând injustiţia.”

Dispariţia acestui instrument de clasă, se produce prin intermediul revoluţiei, al războiului civil. Pasiunea pentru distrugere este văzută ca fiind, în acelaşi timp, pasiunea pentru creaţie, revoluţionarul rus fiind adeptul unor organizaţii revoluţionare care să faciliteze revoltele muncitoreşti, al insurecţiilor şi al sabotajului. Cu toate acestea, când era întrebat asupra viitoarelor forme ale guvernării, Bakunin refuză să elaboreze o serie întreagă de argumente care să fie convingătoare ăi care puteau fi demontate, utilizând, în schimb, o manieră mult mai subtilă de a-şi provoca partenerii de discuţie, afirmând că: “Misiunea noastră este să distrugem şi nu să construim; alţii mai buni ca noi, mai inteligenţi şi mai proaspeţi, vor fi cei care vor construi.”

PIOTR KROPOTKIN (1842-1921) – Anarhismul comunist

2995-09-17T06:01:00.000-07:00

În data de 9 decembrie 1842 se naşte prinţul Piotr Kropotkin, la Moscova. La scurt timp, Piotr şi fratele sau, Alexei, rămân fără mamă, educaţia lor începând cu doi preceptori, unul rus şi unul francez. Urmează şcoala de paji de la Sankt-Petersburg, timp în care efectuează o serie de cercetări asupra ţăranilor în urma cărora concluzionează că aceştia sunt constrânşi să se supună autorităţii, însă în nici un caz nu o respectă. Refuză astfel să continue cariera militară în Garda Imperială şi alege să fie trimis în Siberia, în cadrul unei unităţi de cazaci.

Siberia îl învaţă că “de fapt omul are nevoie de foarte puţine lucruri, de îndată ce iese din cercul vrăjit al civilizaţiei convenţionale” şi că aparatul de Stat, această “maşinărie administrativă”, nu va putea face niciodată ceva util pentru popor. El considera masele ca fiind mult mai importante de-a lungul istoriei, decât indivizii excepţionali, aşadar, masele ar trebui să conştientizeze această putere şi importanţa a lor şi să refuze să se mai supună voinţei unei minorităţi. Cu ocazia acestei experienţe în Siberia, a reuşit să întreprindă şi o serie de lucrări geografice.

După întoarcerea în Sankt-Petersburg hotărăşte să se retragă definitiv din cariera militară, după ce a observat cruzimea cu care armata rusă a reprimat insurecţia polonezilor din 1863, care încercau să fugă în China, şi modul în care erau trataţi muncitorii de către Stat.
În 1872 călătoreşte în Elveţia şi aderă la una dintre secţiile locale ale Internaţionalei, având astfel posibilitatea de a intra în contact cu foarte multe lucrări socialiste, care nu existau însă în Rusia. Vizitează Federaţia Jurasiană, care nu accepta autoritatea Consiliului General, condus de către Marx şi Engels, şi devine un foarte bun apropiat al lui James Guillame, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Bakunin.

Se întoarce în Rusia cu mai multe cărţi şi broşuri revoluţionare care erau în mod necondiţionat interzise prin cenzură şi începe să facă propagandă sub numele de Borodin, frecventând Cercul Chaikovski. După găsirea unui manifest de către poliţie şi efectuarea unor raiduri în care controlau apartamentele anarhiştilor, Kropotkin este arestat şi, mai apoi, este încarcerat în faimoasa fortăreaţă Petropavlovsk. Starea de sănătate i se agravează, fapt ce necesită transferarea sa într-un spital militar, din care a reuşit să evadeze şi să traverseze Finlanda, Suedia, Norvegia. Stabilindu-se în Edinburgh va declara că: “M-am văzut curând angrenat în vartejul mişcării anarhiste, care se propaga atunci în Europa Occidentală şi am simţit că voi fi mai util aici decât în Rusia, pentru a ajuta mişcarea să-şi găsească expresia autentică. “

În “exil”, va publica numeroase articole şi va reuşi chiar să lanseze câteva ziare şi să înfiinţeze o tipografie. Acţiunile sale revoluţionare sunt atacate după ce au avut loc o serie de atentate cu bombă ce vizau îmbunătăţirea muncitorilor din industria lyoneză a mătăsii. Kropotkin a fost arestat alături de alţi anarhişti, sub acuzaţia că aparţineau Internaţionalei, asociaţie ce fusese interzisă. Cu toate acestea, situaţia nu se putea compara cu experienţa încarcerării din Rusia, la închisoarea din Clairvaux având posibilitatea să redacteze o serie de articole şi să fie amnistiat, câţiva ani mai târziu.

În 1917 izbucneşte Revoluţia Rusă, revoluţia spontană despre care se tot scria. Kropotkin se întoarce în Petrograd unde este întâmpinat chiar de câţiva reprezentanţi ai noului guvernâmânt. “Lenin, care admira opera lui Kropotkin, în special Marea Revoluţie, ar fi vrut să-l vadă aliat noului regim. Însă bătrânul anarhist refuză.” Nu a acceptat portofoliul ministerial care i-a fost propus şi a criticat noul regim, insistând să se oprească arestările efectuate de Armata Roşie în timpul războiului civil.

Piotr Kropotkin afirma că “anarhismul reprezintă mai mult decât un simplu mod de acţiune sau o simplă concepţie despre o societate liberă; este o latură a filosofiei, naturală şi socială, ce trebuie dezvoltată într-o manieră diferită faţă de metodele metafizice sau dialectice care au fost angajate în ştiinţele umane.” Aşadar, este lansată ideea că anarhismul necesită o bază ştiinţifică, rigoare şi precizie specifice ştiinţelor naturale, şi defineşte doctrina sa ca fiind anarho-comunistă, preluând multe influenţe proudhoniene.
Problema centrală a societăţii este consumul, nu producţia, iar această problemă ar trebui eliminată prin intermediul unei revoluţii care să redea oamenilor starea lor naturală. Indivizii în stare naturală produceau cât aveau nevoie, capitalismul însă a deturnat această carateristică firească, factorul determinant al producţiei fiind profitul unei minorităţi şi nu nevoile reale ale tuturor. Principiul salarizării ar trebui abolit dimpreună cu Statul, revoluţia socialistă nefiind decât o preluare a factorilor de producţie din mâinile burgheziei capitaliste de către Stat în care exploatarea oamenilor ar fi în continuare posibilă. De asemenea critică atât socialismul cât şi capitalismul pentru faptul de a fi lansat conceptul diviziunii muncii, care nu schimbă cu nimic societatea, ba mai mult, cei care erau nesemnificativi înainte de revoluţie vor rămâne la fel şi după, toate actele revoluţionare transformându-se într-o lovitură de stat. Kropotkin considera că muncitorul necalificat care este folosit doar într-un domeniu este mult mai uşor de exploatat de către un patron, decât dacă ar şti să îndeplinească mai multe sarcini. Iar un alt factor important îl constituie această rotaţie a indivizilor în câmpul muncii prin care se încurajează creativitatea şi antrenarea muncitorilor în diverse acţiuni spre a li se da şansa de a evolua. Prin diviziunea muncii, socialismul este corupt de capitalism, căci această “mecanizare universală” înseamnă “copilul care serveşte o maşină pe care nu poate şi nu trebuie să o înţeleagă şi supraveghetorii care îl amendează dacă e neatent fie şi o singură secundă. Diviziunea muncii înseamnă omul etichetat, ştampilat pe viaţă.” Acesta este şi unul dintre motivele pentru care declară că ar trebui “să distrugem mai întâi capitalismul şi autocraţia şi vom vedea dupa aceea ce vom pune în loc.”

Cu privire la originile Statului – contrarevoluţionar prin definiţie -, Kropotkin oferă o analiză antropologică în care evidenţiază faptul că în societăţile naturale relaţiile individuale se bazau pe ajutorul mutual, pe reguli şi obiceiuri întărite prin practică şi acceptare consensuală, nu pe legi impuse de o autoritate exterioară care îşi asumă rolul de judecător al poporului. În vederea creării unei societăţi libere, “funcţia, misiunea lor istorică [a anarhiştilor] este de a pregăti sufletele şi minţile oamenilor în vederea revoluţiei.”

“Cât despre economie, Kropotkin a mers dincolo de mutualismul lui Proudhon, sau de colectivismul lui Bakunin, pentru a construi o formă de anarhism comunist” afirmând că “toate aparţin tuturor.” Sistemul de salarizare ar trebui desfiinţat la fel ca şi dreptul la proprietate privată asupra mijloacelor de producţie – care ar urma să fie transferate asociaţiilor de producători - iar indivizii ar trebui să contribuie în funcţie de capacităţile lor la bunăstarea comunităţii, fiind răsplătiţi în concordanţă cu nevoile lor.

Toate acestea ar trebui să se întâmple în lipsa unui Guvern, prin înţelegerea şi comunicarea directă dintre persoane – aceasta este starea de anarhie, nu haosul, teroarea, războiul, foametea, jaful, violul, sărăcia, discriminarea, boala, pandemia, stări împotriva cărora orice Stat declară că luptă, dar pe care niciun Stat nu reuşeşte să le învingă. Cum este posibil acest lucru? Probabil pentru că orice Stat produce şi întreţine astfel de stări.

ERRICO MALATESTA (1853-1932) – Anarhismul propagandistic insurecţional

2994-09-17T06:14:00.000-07:00

Errico Malatesta a fost în acelaşi timp şi teoretician şi revoluţionar, deşi nu a lăsat nicio operă completă, fiind preocupat de propagandă. S-a născut în 1853 în apropiere de Napoli, într-o familie burgheză. După realizarea unităţii Italiei, anarhistul Carlo Pisacane, influenţat de ideile proudhoniene, spera în transformarea ţării şi chiar a Europei într-o organizare bazată pe libera asociere, însă acesta a fost ucis în urma unei insurecţii. La doi ani după stabilirea lui Bakunin în Italia, în 1869 se înfiinţează o secţie a Internaţionalei la care aderă şi Malatesta, inspirat fiind de situaţia Comunei din Paris.

In 1872 are loc un congres antiautoritar la Saint-Imier la care vor participa şi Bakunin, şi Malatesta. Decizia este de a organiza o revoluţie pe cale insurecţională, după modelul comunarzilor. Au început o serie de acţiuni care vizau şocarea opiniei publice, precum expediţia din Matese în care “insurgenţii au reuşit să proclame anarhia în câteva sate de munte, abolind proprietatea privată şi taxele şi incendiind câteva arhive.” Activitatea propagandistă a lui Malatesta a avut o amploare considerabilă, acţionând în numeroase ţări, ca România, Elveţia – unde îl întâlneşte pe Piotr Kropotkin, Belgia, Anglia, Egipt – unde a luptat alături de egipteni împotriva coloniştilor britanici, Argentina – înfiinţând un atelier de mecanică, Franţa – unde lansează ziarul Asocierea în care va declara: “Propaganda scrisă, vorbită şi prin fapte împotriva proprietăţii, a guvernelor şi a religiilor; suscitarea spiritului de revoltă în sânul maselor; combaterea parlamentarismului… folosirea tuturor ocaziilor, a tuturor evenimentelor economice, politice, judiciare, pentru ca poporul să intre în posesia bunurilor…” , iar mai târziu susţine o serie de conferinţe în Statele Unite şi în Cuba.

“În ciuda constituţiei sale defavorabile, viaţa lui Malatesta s-a desfăşurat în continuă mişcare. Şi-a petrecut majoritatea timpului căutând situaţii revoluţionare sau fiind forţat să se mute dintr-o ţară în alta pentru a scăpa de mânia autorităţilor.”

Errico Malatesta insistă în articolele sale asupra necesităţii organizării şi propagandei, înfiinţând o serie de reviste anarhiste printre care şi Umanita Nova, care devenise cel mai vândut cotidian de stânga. Dupa ce a observat că grevele nu mai sunt ameninţătoare la adresa oficialităţilor, a participat la o serie de ocupări de fabrici a căror ascensiune trebuia să se producă pe tot cuprinsul Italiei, însă, în urma unor confruntări cu poliţia, a fost arestat. Revoluţia a fost ratată. Italia a cunoscut în schimb o altă ascensiune, dar nu una anarhistă, ci fascistă.
Ideile sale referitoare la organizare sunt printre cele mai influente în cadrul teoriei anarhiste şi resping tezele individualiştilor, care percep eronat organizarea ca fiind o altă formă de autoritate impusă, în timp ce menirea acesteia este doar de a facilita înţelegerea între indivizi. “Malatesta considera că, atunci când anarhiştii se dovedesc incapabili să se grupeze şi să ajungă să se înţeleagă între ei fără intervenţia unei autorităţi superioare, înseamnă că ei nu sunt încă suficient de… anarhişti!” El defineşte anarhia ca fiind “o societate organizată fără autoritate, înţelegând prin autoritate puterea de a se impune voinţa unuia.” De asemenea, este respinsă ideea conform căreia o astfel de societate ar fi dezorganizată sau haotică, nefuncţională. “Dacă Engels declara că organizarea este imposibilă fără autoritate, Malatesta declara că tocmai acel tip de organizare este unicul antidot împotriva autorităţii.”

Mijloacele prin care toţi patronii erau alungaţi, iar Statul urma să fie astfel desfiinţat, presupuneau orchestrarea insurecţiilor, a sabotajului economic, a luptei politice directe care implica folosirea forţei. Exproprierea era primul pas spre înlăturarea exploatării omului de către om. Dispariţia guvernământului nu va însemna, în acelaşi timp, şi dispariţia infracţiunilor şi a crimelor, în schimb acestea se vor diminua întrucât cauza lor socială a dispărut. Indivizii vor fi astfel mult mai responsabili în acţiunile lor şi vor fi mult mai determinaţi să se apere, în lipsa unei autorităţi exterioare, iar “pedeapsa” celor acuzaţi va fi mult mai justă din moment ce întreaga comunitate va decide prin consens ce este de făcut şi cum se pot evita asemenea viitoare cazuri. Dar, “chiar şi violenţa tranzitorie a oamenilor este întotdeauna de preferat violenţei legalizate a Statului, prin judecătorii şi poliţie.”

FEDERATIA ANARHISTA A FOST DIZOLVATA - 22 Dec 2010, Iasi, Romania

2010-12-21T23:05:00.000-08:00

Cel ce cade încă trebuie îmbrâncit!

Astăzi, 22 Decembrie 2010, Federaţia Anarhistă a fost dizolvată. Raţiunea pentru care a fost înfiinţată această organizaţie a încetat să existe. A ajuta o persoană împotriva voinţei sale, indiferent de cât de mult bine i-ai putea face, reprezintă totuşi o acţiune întreprinsă împotriva voinţei presupusului beneficiar, deci o acţiune autoritară. Cineva spunea că "românilor trebuie să le faci bine cu forţa!" - avea dreptate (doar) în privinţa asta, dar l-aţi împuşcat acum 21 de ani. Complet inutil, bineînţeles! Democraţia voastră sărbătoreşte o crimă cu mare fast în fiecare an înainte de Naşterea Domnului , iar morala voastră creştină v-a învăţat, desigur, să deveniţi monştri atunci când luptaţi împotriva monştrilor, să-i intoarceţi şi celălalt obraz aproapelui vostru - cu pumnul. Adevărurile voastre împopoţonate, democraţia şi religia, au o bază comună - crima. Ce bun ar putea să se nască din asta? Noi nu vrem să devenim ca voi luptând împotriva voastră , noi nici măcar nu suntem români, ne sperie gândul ca am putea deveni unii!

Presiunea exercitată de Statul Roman a fost mult prea mare în raport cu acţiunile noastre, care nu aveau nicidecum un caracter violent, terorist, extremist, etc, ci mai degrabă erau acţiuni pur informative, gesturi de umanitate sau evenimente artistice. Aşadar, nicio ştire, niciun articol, nicio traducere, niciun text, nicio recomandare de film, carte, documentar nu vor mai fi publicate pe acest blog. "Solidaritatea" demonstrată de "camarazii" noştri din România n-a fost niciodată decât o faţadă de prost gust, un obicei, o datină tipic românească. Naţia cea mai idioată şi mai fricoasă dintre toate naţiile europene, n-ar putea să producă foarte multe exemplare care să fie sincere, cel puţin faţă de ele însele. Un articol precum "Turismul Politic" încă stă în picioare chiar şi după un an de la publicarea lui, deşi trebuia să fi fost de mult îmbrâncit.

Nu promovăm şi nici nu am promovat vreodată martiriul, aşadar nu vrem să ne transformăm într-o mişcare de avante-garde sau în eroii descoperitori ai teoriilor anarhiste pentru români. Informaţiile care există deja până la acest punct, pe blog, ar trebui să fie arhisuficiente pentru a produce schimbări la nivel individual, însă au fost preluate ca bunuri de consum. Cocalarii consumă Cola şi Libertatea, muzica utz utz şi multă benzină, intelectualii consumă Antena3, TVR Cultural şi B.C.U., muzica clasică şi jazz-ul, hainele decente şi hârtiile igienice decente, iar "alternativii" consumă, printre altele, Federaţia Anarhista. Nu mulţumim! Ştiţi că nu ne place dialectica, aşadar, mai pe româneşte: Sunteţi prea proşti! Prea proşti pentru lumea asta! Prea proşti chiar şi pentru voi înşivă - din acest motiv nici nu vă sunteti suficienţi, aveţi nevoie de haită, de culcuş tot timpul, de spate.

Aceasta este istoria tuturor mişcărilor sociale: 2-3 persoane animă câteva mii. Odată suprimate cele 2-3 persoane şi mişcarea dispare, cu toate aerele ei anarhiste. Asta s-a întâmplat dintotdeauna peste tot, asta se întâmplă şi cu Federaţia Anarhistă, asta se întâmplă chiar şi în Grecia în acest moment. Nu, nu trăim timpuri revoluţionare! Trăim scăparea printre degete a unui timp revoluţionar! Va trebui să mai aşteptăm, probabil foarte mult, până vom fi noi ce animaţi, dar atunci nu vom mai fi aici, aici pe scena asta. Deja nu mai suntem aici...

În România, orice plan de ameliorare socială este sortit eşecului încă de la început! Au fost mai multe satisfacţii pentru noi, decât nervi, de când acţionăm sub numele de Federaţia Anarhistă, aşadar am mai avea totuşi motive să continuăm, însă nu suntem nici români, nici creştini. Voi oricum, vă descurcaţi mai bine de la o vreme! Vă duceţi dracului... De ce am vrea să vă oprim?

GREVA GENERALA (FOTO + VIDEO) - 15 -19 Dec 2010, Atena, Grecia

2010-12-19T11:30:00.000-08:00

Peste 100.000 de persoane au iesit in strada in Atena, incepand de Miercuri, 15 Decembrie, cand a fost dat startul Grevei Generale ce cuprinde toate sectoarele serviciilor publice si cateva zone ale serviciilor private, pentru a protesta fata de deciziile anti-sociale impuse de Guvern si de troika formata din UE, FMI si Banca Central Europeana.

Confruntari feroce cu politia, au inceput mai intai in Thessaloniki si in Atena, inca din dupa amiaza zilei de Miercuri, iar protestele de strada continua de 4 zile.

In Atena, anarhistii au aruncat cu cocktailuri molotov si pietre in politie in Syntagma Square, in fata Parlamentului care a fost de asemenea atacat. O duba de a fortelor de interventie a politiei a fost incendiata in intregime, in aceeasi locatie.

In spatele Facultatii de Economie si in jurul Politehnicii din Atena au fost construite baricade, iar protestatarii se joaca cu politia de-a soarecele si pisica. Aceleasi actiuni au loc si in Exarhia. Totusi, Exarhia a fost pe deplin militarizata inca de pe 5 Decembrie pentru a preveni organizarea actiunilor anarhistilor. Exista dovezi privind abuzuri ale politiei in acest cartier. Orice persoana este oprita si identificata si au fost raportate si cateva cazuri in care Politia a batut si a arestat oamenii care treceau prin zona, fara a avea niciun motiv intemeiat si fara a fi provocati. De asemenea, agenti sub acoperire hartuiesc persoanele care trec prin Exarhia.

Cateva zeci de persoane au fost arestate in Atena si in Thessaloniki, in decursul zilei de 15 Decembrie, iar cateva au ajuns in spital.

Sectia centrala de politie din Thessaloniki a fost asaltata de mai bine de 1500 de persoane care protestau fata de arestarile ilegale si fata de faptul ca 3 protestatari au fost luati de pe strada si inchisi intr-o duba fara placute de inmatriculare de cativa indivizi mascati. Inca nu se stie nimic despre cele 3 persoane disparute.

Politehnica a fost ocupata, iar 7 politisti apartinand fortelor de interventie pe motociclete Delta au fost batuti grav de catre protestatari, iar motocicletele au fost avariate dupa ce acestia au intrat din plin intr-un bloc de manifestanti, ranind o persoana ce a avut nevoie de spitalizare urgenta.

Intrarea Ministerului de Economie a fost incendiata de cateva cocktailuri molotov, iar ministrul a fost batut de un grup de demonstranti. Au mai fost incendiate si intrarile in cele mai luxoase hoteluri din Atena - Grand Bretagne si Saint George. Toate masinile aflate in parcarea acestor hoteluri au fost atacate cu pietre si sticle incendiare.

Aerul mirosea puternic a gaze lacrimogene, iar cartuse de cauciuc se puteau gasi pe jos pe toate strazile din centrul Atenei.

Cateva mii de sindicalisti au incercat sa ocupe cladirea sindicatului GSEE, insa aceasta era puternic pazita de forte de interventie. De asemenea, conducerea sindicatului este controlata de partidul de guvernamant de centru-stanga PASOK.

Intre timp, localnicii din Attica inca se lupta pentru a opri constructia unui sit de ingropare a deseurilor toxice. 13 localnici au fost arestati pana in prezent.

In ciuda principalelor sindicate, GSEE si ADEDY - puternic birocratizare in acest moment, majoritatea sindicatelor din tara au decis sa continue Greva Generala. Li s-au alaturat si sindicatele jurnalistilor care au decis sa intre in Greva Generala pe 17 si 18 Decembrie, pentru inceput, iar angajatii din sectorul transporturilor sunt in greva si in prezent.

FOTO:

VIDEO:

John Zerzan - 07 Decembrie 2010

2010-12-15T01:15:00.000-08:00

____________________________________________

John Zerzan isi exprima viziunile sale anti-civilizatie in show-ul sau live de o ora la Anarchy Radio. Cu audio streaming (KWVA 88.1 FM) se poate asculta Radio Anarchy live in fiecare Marti seara la 7PM (PST) si se poate interveni in emisiune apeland 541-346-0645.

Emisiunile pot fi ascultate si pe blogul Federatiei Anarhiste, acestea fiind postate saptamanal.

CONFRUNTARI INTRE ANARHISTI SI POLITIE, DUPA CE GUVERNUL BERLUSCONI PRIMESTE VOTUL DE INCREDERE IN PARLAMENT - 15 Dec. 2010, Roma, Italia

2010-12-14T14:09:00.000-08:00

Berlusconi castiga un vot de incredere in Parlament. Cateva mii de studenti ies in strada pentru a protesta fata de taierile de buget care au fost anuntate.

La un moment dat, un grup de extremisti de dreapta au intervenit, atacand marsul protestatarilor, fiind inarmati cu bate si avand capurile acoperite cu casti de motociclisti. Politia a intervenit brutal pentru a-i desparti pe cei implicati in conflict. Mai multe persoane au fost ranite, printre care si un ofiter de politie.

Oamenii se opun inchiderii mai multor scoli si concedierii a catorva mii de cadre didactice. Au fost acompaniati de studenti si profesori, care lupta de asemenea impotriva taierilor bugetare. Demonstratiile in aceasta directie au fost din ce in ce mai dese in ultimele doua saptamani, in mai multe orase din Italia.

In total au fost aprox. 100.000 de protestatari doar in Roma, dintre care doar 10 au fost arestati. Proteste la care au participat aprox. 3000-5000 de oameni au mai fost organizate in mai multe orase din Italia.

VIDEO:

2000 DE LOCALNICI ATACA FORTELE DE INTERVENTIE CU PIETRE, BASTOANE SI MOLOTOV - 13 Dec. 2010, Attica, Grecia

2010-12-14T06:25:00.000-08:00

Timp de 3 zile, localnicii din Attica au fost angajati in confruntari puternice cu fortele de interventie ale politiei - MAT. Politia este acolo pentru a proteja construirea unui sit pentru ingroparea de deseuri toxice. Asemenea situri nu doar ca au fost interzise prin lege de orice curte europeana, dar acea zona are si o semnificatie arheologica importanta.

De Sambata, politia a intervenit pentru a pazi santierul de localnicii furiosi. Imediat au inceput confruntarile, politia fiind atacata cu bate, pietre si molotov. Politia a raspuns cu gaze lacrimogene si cu tunuri de apa (in premiera in Grecia, intrucat acestea nu au mai fost folosite niciodata aici). Duminica, s-au tras mai multe focuri de arma inspre politie din directia unor dealuri ce imprejmuiau acel sit.

Luni dimineata, o curte din Atena a decis intreruperea lucrarilor la acel santier. Aceasta mica victorie insa, ar putea fi doar o perdea de fum pentru calmarea insurgentilor si pentru a permite Politiei sa se pregateasca serios pentru Greva Generala de Miercuri (15 Dec a.c.)

In total, au fost arestate 6 persoane, dintre care una este internata in spital.

In aceasta saptamana au fost organizate mai multe "minigreve" de muncitorii din transporturi, care au decis sa opreasca lucrul in mijlocul zilei si sa plece acasa. In Atena, 4 dintre cele 7 depouri de autobuze au fost ocupate de muncitorii din transporturi pentru a se pregati de greva. Cu toate acestea, in ziua grevei o parte dintre ei vor lucra pentru a transporta protestatarii.

FOTO:

PARAZITI REGALI ATACATI DE ANARHISTI SI PROTESTATARI - 11 Dec 2010, Londra, UK

2010-12-11T06:41:00.000-08:00

Cuplul regal din Marea Britanie a fost atacat de protestatari, in timp ce acestia se aflau in Rolls Royce-ul lor si se deplasau la Royal Variety Performance. Printul Charles si Camilla au fost terorizati de-a binele de grupurile de anarhisti care le-au incoltit masina din toate partile, i-au spart geamurile si i-au atacat cu bile de vopsea.

In curand, violenta revolutionara va cuprinde sectiuni mai largi ale societatii cu atat mai rapid cu cat riposta impotriva coalitiei de guvernamant ia amploare. Aceste confruntari initiale vor pali in comparatie cu luptele sociale ce vor aduce lovituri grele sistemului britanic, bogatilor si modului lor de viata. Barierele dintre cei aflati in lupta incep sa dispara, rezistenta noastra violenta isi gaseste intotdeauna complici pregatiti sa atace conditiile din viata lor care ii fac mizerabili: Statul si Capitalul.

Politistii, inchisorile, politicienii, patronii, munca, nationalismul, timpii morti: Toate trebuie sa dispara - Aprindeti periferiile conflictelor si extindeti lupta in noi si noi zone.

Decenii de rasism si politica brutala impotriva tinerilor din UK vor imprastia valuri de furie cu o noua intensitate, care va cuprinde generatii intregi, inspirate de sensibilitatile anti-politice ale noii generatii de radicali care nu va regurgita minciunile ireparabile si dezamagirile activistilor sociali sau ale politicilor de "stanga", si care va incerca sa atace direct dusmanul de clasa, organizandu-se asa cum va trebui pe moment.

Pentru viitoare atacuri impotriva capitalismului, monarhiei si statului - Pentru insurectia sociala!

FOTO:

ZECI DE MII DE STUDENTI SI DE SINDICALISTI PROTESTEAZA IMPOTRIVA MASURILOR DE AUSTERITATE - 12 Dec 2010, Londra, UK

2010-12-09T08:20:00.000-08:00

VIDEO:

GEGEN DIE WAND

2010-12-09T05:48:00.000-08:00

3/4 DIN PRIZONIERII DIN INTREAGA GRECIE SUNT IN GREVA FOAMEI - 09 Dec 2010, Atena, Grecia

2010-12-09T04:12:00.000-08:00

Ultima saptamana a cunoscut cel mai mare val de mobilizare in inchisorile din Grecia. 9000 de prizonieri, dintr-un total de aprox. 12.600, au refuzat mancarea oferita de inchisoare, declarand ca vor manca doar din pachetele pe care le vor primi de la cei din afara.

Pe langa aceasta, Luni, 06 Decembrie a.c., peste 1000 de prizonieri au intrat in greva foame in semn de solidaritate fata de demonstratiile anarhiste, cerand decongestionarea cladirilor inchisorilor, imbunatatirea conditiilor de detentie, o justitie dreapta si scurtarea duratelor de condamnare.

Luni, 13 Decembrie 2010, vor fi organizate mai multe demonstratii in cateva orase din Grecia, inclusiv in Atena, pentru a sustine protestul prizonierilor.

In Londra, o banca a fost atacata in semn de solidaritate fata de anarhistii din Grecia

"... La primele ore ale zilei de 6 Decembrie 2010, am atacat un sediu bancar al Halifax din strada Kilburn, cu pietre si bombe de vopsea si am scris LIBERTATE PENTRU GIANNIS DIMITRAKIS pe usa de la intrare. Acesta este doar un mic gest de solidaritate fata de camaradul nostru. Vrem deasemenea sa salutam toti camarazii din Grecia si din intreaga lume, care sunt sau nu in inchisori, si care au ales calea atacului impotriva sistemului. SOLIDARITATEA ESTE ARMA NOASTRA - ARDETI TOATE INCHISORILE! Acesta este doar inceputul... Paianjenii Negri din Reteaua Londoneza"

PROTESTE DE STRADA IN 17 ORASE DIN GRECIA MARCHEAZA 2 ANI DE LA ASASINAREA ANARHISTULUI ALEXIS DE CATRE POLITIE - 06 Dec 2010, Atena, Grecia

2010-12-07T09:03:00.000-08:00

In weekendul care a precedat data de 6 Decembrie, Politia a efectuat mai multe raiduri in diferite locatii din Atena si Thessaloniki, arestand cateva zeci de anarhisti. In cartierul Exarhia, din Atena, fortele de interventie au fost prezente pe strazi inca de Sambata seara, ocupand in intregime toata zona. Traficul a fost oprit in tot centrul Atenei, Politia interzicand chiar si parcarea masinilor in spatiile publice, asadar nicio masina nu avea voie sa circule sau sa parcheze pe niciuna din strazile marcate pe harta de mai jos.

In jurul amiezii, o sectie de politie din suburbia Aigaleo a fost atacata cu pietre de cateva sute de elevi de liceu, iar in centrul Atenei marsul elevilor si profesorilor a generat o serie de conflicte cu fortele de interventie, deja prezente pe strazi de 2 zile.

La ora 16:00, primaria Atenei a interzis orice adunare publica, ridicand toate autorizatiile pentru marsurile deja anuntate, insa cateva sute de persoane erau deja in fata Universitatii Propylaia, in fata randurilor de politie.

Spre seara, confruntarile s-au intensificat, cateva sute de studenti fiind atacati de politie dupa ce au ocupat cladirea Facultatii de Drept. In fata Parlamentului politia a fost atacata cu cocktailuri molotov si pietre, construindu-se cateva baricade din tomberoane de gunoi incendiate. In total, demonstratiile din Atena au numarat peste 3000 de anarhisti.

In jurul orelor 21:00, luptele de strada s-au concentrat in cartierul Exarhia, in zona in care a fost impuscat Alexis, pe 6 decembrie 2008. Fortele de interventie au atacat brutal protestatarii aflati acolo, una dintre persoane pierzandu-si constiinta. In total, 90 de persoane au fost arestate. Confruntarile au durat pana noaptea tarziu.

In mai multe orase din Europa au fost organizate proteste de solidaritate fata de anarhistii din Grecia.

VIDEO:

2000 DE STUDENTI PROTESTEAZA FATA DE REFORMA DIN SISTEMUL DE EDUCATIE. NOI ACTIUNI DE SABOTAJ IN SCOTIA - 02 Dec. 2010, Atena, Grecia

2010-12-02T12:48:00.000-08:00

2000 de studenti au marsalui in Atena, protestand impotriva reformei din Sistemul de Educatie si declarandu-si solidaritatea fata de studentii din UK

Demonstrantii au incercat sa se apropie de Ambasada Marii Britanii in solidaritate cu luptele studentilor din UK. Au fost inregistrate mai multe confruntari directe cu fortele de represiune, iar 5 studenti au fost arestati. Ca raspuns arestarilor, marsul a fost directionat inspre Sediul Central al Politiei, pentru a cere eliberarea imediata.

In Scotia, mai multe masini miniere au fost sabotate

In ultima saptamana din Noiembrie masinile miniere de la Mainshill au fost sabotate. 12 masini au avut "probleme" hidraulice si electrice.

Mina de la Mainshill este operationala din primavara acestui an si este parte a programului Scottish Coal din Douglas Valley, South Lanarkshire. Acesta provoaca diferite afectiuni ale sanatatii localnicilor si distruge mediul inconjurator, si nu asigura nici macar numarul de locuri de munca pe care l-a promis, ci asigura doar indestularea buzunarelor patronilor si politicienilor.

Aceasta actiune a fost intreprinsa pentru a incetini extractia de carbuni din zona, pentru a provoca pagube financiare companiei Scottish Coal si pentru a demonstra solidaritatea fata de toti cei care lupta impotriva industriei miniere.

John Zerzan - 30 Noiembrie 2010

2010-12-02T12:47:00.000-08:00

MESAJ PENTRU ROMANIA - 1 Decembrie 2010, Alba Iulia, Romania

2010-11-30T08:45:00.000-08:00

ALFREDO M. BONANNO ELIBERAT DIN INCHISOARE!!! NOI DEMONSTRATII ANARHISTE - 24 Nov. 2010, Atena, Grecia

2010-11-28T03:52:00.000-08:00

Scrisoare din partea familiilor lui Alfredo si Christos,

Camarazi,

Procesul lui Bonanno si al lui Stratigopoulos din orasul Larisa a condus la condamnarea lui Bonanno pentru 4 ani de inchisoare pentru participare la jaf armat, in timp ce Stratigopoulos a fost condamnat la 8 ani si 3 luni pentru jaf armat, insa fara posibilitatea platii unei cautiuni si fara existenta unor circumstante atenuante.

Din primul moment a fost clar ca judecatorul si avocatii vroiau un proces rapid fara vreo dimensiune ideologica, avand ca singur ghid trecutul infractional al celor doi. Pe scurt, au vrut sa demonstreze ca Alfredo Bonanno era comandantul jafului si autorul moral al acestuia, iar Christos era ucenicul, cel care a executat planul.

Insa datorita probelor evidente, a martorilor care au depus declaratie in sprijinul celor doi, aceste ipoteze au fost demontate.

I-a durut ca Alfredo a fost eliberat, ca, practic, el si-a ispasit pedeapsa - si au facut tot posibilul sa mai nascoceasca vreo poveste avocateasca pentru a-l tortura pe viitor. Din inchisoarea din Larisa, a fost transportat in sediul politiei din Atena sub pretextul acordarii aprobarii pentru parasirea tarii.

Acolo ne-au informat ca, in afara de alerta primita de la Interpol, trebuie sa-l tina acolo pana cand ofiterii superiori vor cadea de acord cu privire la cum va fi deportat. Noaptea tarziu, am aflat ca Alfredo este defapt arestat in continuare pentru ca reprezinta o amenintare la adresa securitatii publice si nu este bine venit in Grecia!

Un batran de 74 de ani cu o sanatate foarte subreda este considerat periculos. Noi, cei care asteptam afara pe o banca, am fost imediat acompaniati de fortele de interventie, fortele DIAS si gaborii Zita pe motociclete, agenti sub acoperire si o unitate anti-terorista, pentru a ne supraveghea, intrucat reprezentam o amenintare la adresa securitatii publice!

Pusi in fata acestor actiuni politice evidente, jucate cu o strategie psihologica impotriva lui Alfredo, a trebuit sa decidem daca sa apelam la Curtea din Larisa, ceea ce ar fi insemnat ca Alfredo sa ramana arestat pana cand o decizie ar fi fost luata sau pana cand statul grec ar decide sa-l deporteze. Solutia de moment a fost data de avocatii sai, acesta urmand astfel sa fie eliberat Marti dupa amiaza urmand sa paraseasca Grecia pe cont propriu, plecand din Larisa prin Atena spre Italia.

Dupa tot prin ce au trecut camarazii nostri de cand au fost arestati pana astazi, ei doresc, si noi dorim sa adresam un imens multumesc tuturor camarazilor din Konitsa care au venit in sprijinul nostru, prietenilor din Giannena si a celor din intreaga Grecie si din afara ei, care au stat alaturi de noi, dandu-ne curaj si suport moral, psihologic si financiar.

Demonstratie anarhista de amploare in Atena, Joi 26 Noiembrie 2010

Joi seara, aproximativ 2500-3000 de anarhisti au marsalui in centrul Atenei impotriva terorismului de stat si in semn de solidaritate fata de camarazii arestati. Prezenta politiei a fost uriasa, fiind forte de interventie pe ambele parti ale strazilor prin care trecea marsul, pe intreaga ruta a demonstratiei. La sfarsitul demonstratiei insa, au existat cateva confruntari directe cu politia.

Urmatoarea demonstratie anarhista din Atena a fost planificata pentru 11 Decembrie. Pe 6 Decembrie, va fi organizat un mars pentru comemorarea uciderii lui Alexis, iar pe 15 Decembrie va fi greva generala.

John Zerzan - 23 Noiembrie 2010

2010-11-28T03:49:00.000-08:00

John Zerzan - 16 Noiembrie 2010

2010-11-22T00:18:00.000-08:00

John Zerzan - 09 Noiembrie 2010

2010-11-22T00:17:00.000-08:00

DEMONSTRATIE DE AMPLOARE ANTI-FMI (FOTO/VIDEO) - 17 Nov 2010, Atena, Grecia

2010-11-21T14:13:00.000-08:00

In seara de 17 Noiembrie 2010 a fost organizata cea mai mare demonstratie care a urmat ocuparii Politehnicii din Atena. Mai bine de 60.000 de persoane au iesit in strada pentru a protesta impotriva prezentei oficialilor Fondului Monetar International in Atena.

O activista din America a fost ranita grav de un gabor care a lovit-o in fata in repetate randuri. La spital i s-a recomandat sa stea internata cel putin 24 de ore, desi nu are nicio fractura la nivelul fetei. Totusi, gaborii au intrat in spital si au amenintat-o, incercand sa o interogheze, dar parasind locatia in momentul in care mai multe grupuri de protestatari au aparut in zona.

In timpul marsului, un grup de gabori pe scutere - unitatile Delta - au aparut in spatele ultimului bloc de manifestanti si au accelerat, intrand din plin in multime. Protestatarii au inceput sa alerge inspre Politehnica, insa o activista americanca a ramas in urma si a fost izbita la pamant de un gabor pe un scuter, dupa care a fost lovita cu picioarele in burta si calcata pe fata. A fost lasata inconstienta pe asfalt, insa un grup de manifestanti au luat-o in interiorul cladirii ocupate a Politehnicii si apoi au dus-o la spital.

Confruntarile cu Politia s-au desfasurat in mai multe zone din oras, nu doar in locurile prin care trecea marsul. Grupuri de anarhisti au deconcentrat atentia gaborilor asupra marsului, atacand si distrugand mai multe proprietati private din diferite cartiere.

FMI-ul nu este doar o imagine de pe monitorul televizorului tau...

Ne va lua ceva timp sa intelegem evenimentele din Atena - si cu atat mai mult nu este momentul pentru asta acum, dupa 12 ore petrecute in strada. Dar desigur, ideile majore sunt in ordine. Ceea ce s-a intamplat astazi (17 Nov 2010) este important. A fost cea mai mare demonstratie care comemora revoltele studentesti ale ocupantilor Politehnicii din 1973, impotriva regimului fascist si un protest impotriva FMI. Inca de la inceput, au fost cateva confruntari directe cu organizatia de tineret a partidului social-democrat - PASOK - care avea tupeul sa se alature blocului de demonstranti. Politia statea cu degetul pe tragaciul tunurilor de gaz tot timpul. Toata lumea astepta sa se intample ceva.

Si ceva chiar s-a intamplat. Cea mai intensa si mai de amploare demonstratie pe care Atena a vazut- de la 5 Mai pana in prezent. Politia ataca ori de cate ori avea ocazia, ori de cate ori vedeau grupuri izolate de blocul mare de protestatari. Oamenii incercau sa opuna rezistenta de fiecare data, urmand ca baricadele sa fie ridicate in Exarhia pana la miezul noptii. A fost ultima zi a unei veri foarte lungi. Dar maine va fi prima zi a unei ierni foarte ciudate, a unei ierni frumoase.

In total 100 de persoane au fost arestate, iar 4 au fost grav ranite.

FOTO:

VIDEO:

CASTIGA PUNCTE LOVIND GABORI - 10 Nov 2010, Londra, UK

2010-11-18T06:19:00.000-08:00

Aproximativ 52.000 de studenti au protestat in Londra impotriva masurilor de austeritate adoptate de Guvern. Sediul partidului de guvernamant - Partidul Conservator - din Londra a fost devastat. In urma confruntarilor directe dintre protestatari si politie 14 persoane au fost ranite, iar 57 arestate. 7 gabori au fost spitalizati, iar 41 au fost doar raniti.

In fata sediului PC au fost ridicate baricade, iar manifestantii au aruncat cu pietre in cordoanele fortelor de interventie. La un moment dat, un extinctor a fost aruncat de pe o cladire inspre un grup de gabori, insa tinta a fost ratata. Mai multe lichide si obiecte au fost aruncate de pe acoperisurile cladirilor in directia Politiei.

Comisarul Politiei Metropolitane, Sir Paul Stephenson declara ca "nivelul de violenta trebuia sa fie anticipat. Nu este acceptabil asa ceva, este o rusine pentru noi si pentru Londra."

Primarul londonez, Boris Johnson, declara ca "Sunt socat ca o mica minoritate a abuzat intr-un mod rusinos astazi de dreptul la protest. Asa ceva este intolerabil si toti cei implicati vor fi urmariti si vor suporta toate rigorile legii."

De asemenea, au fost proteste si in fata sediului Partidului Democrat-Libera unde a fost vandalizata o masina de lux, apartinand acelui sediu.

Protestele au fost organizate de studenti din intreaga tara, dupa ce Guvernul a decis ca bugetul pentru invatamantul superior sa fie taiat cu 40%.

La sfarsitul protestelor, Presedintele Sindicatului Studentilor de la Universitatea Oxford, David Barclay, declara ca: "Aceasta este o zi in care o generatie de politicieni trebuie sa invete ca in ciuda faptului ca ei isi pot uita promisiunile facute, studentii nu vor putea face acelasi lucru."

Inainte de protest, studentii de la Leeds Metropolitan University, au inventat un joc conform caruia poti castiga 100 de puncte daca faci un gabor sa sangereze indeajuns de mult pentru a avea nevoie de spitalizare, 50 de puncte pentru o bucata bine data, 20 de puncte pentru un pumn si 10 puncte pentru aruncarea unei pietre. Exista si bonusuri, in cazul in care le sunt furate bastoanele, castile sau scuturile gaborilor.

Simon Reed, Vice Presedintele Federatiei Politiei, declara ca "acesta este un joc periculos atat pentru studenti, cat si pentru politisti. Universitatile ar trebui sa-si disciplineze acei studenti care abuzeaza de privilegiul educatiei."

In urma acestui concurs, chiar si comisarul Politiei Metropolitane din Londra a fost foarte aproape de a fi lovit mortal.

Protestul a produs daune de 1 milion de lire pentru Partidul Conservator, lasandu-l practic far sediu in capitala.

Cele 57 de persoane arestate au fost eliberate pe cautiune pana in Februarie. In total, 250 de persoane au fost ridicate, amprentate si fotografiate.

VIDEO:

INCA UN MIGRANT UCIS IN SECTIA DE POLITIE - 13 Nov 2010, Atena, Grecia

2010-11-15T13:42:00.000-08:00

Un migrant de origine poloneza, in varsta de 20 de ani, a murit in sectia de Politie din suburbia Avios Panteleimonas din Atena, in noaptea de 13 Noiembrie 2010. Conform declaratiilor oficiale ale Politiei, tanarul ar fi incercat sa sara de le etajul 3 al cladirii, incercand sa evadeze. Explicatia este extrem de dubioasa desigur, si este foarte greu de verificat ce s-a intamplat cu exactitate.

Daca respectivul migrant a sarit intr-adevar de la etajul 3 al unei sectii de politie pentru a evada, inseamna ca trebuia sa fie foarte increzator in fortele proprii... sau Politia crede ca suntem foarte idioti.

STIRI VIDEO DE LA PROTESTELE ANTI G20 - 13 Nov 2010, Seoul, Koreea de Sud

2010-11-13T07:16:00.000-08:00

ACTIUNI DE SOLIDARITATE CU CAMARAZII DIN FRANTA. SEDIUL UNUI POST RADIO ANARHIST INCENDIAT DE FASCISTI - 10 Nov. 2010, Atena/Thessaloniki, Grecia,

2010-11-10T14:22:00.000-08:00

Grupuri de aprox. 100 de anarhisti au blocat intrarile in mai multe supermarketuri Carrefour din Atena pentru 2 ore, impiedicand orice persoana sa intre la cumparaturi, in semn de solidaritate fata de revoltele recente din Franta. Au fost afisate bannere si distribuite flyere trecatorilor si angajatilor magazinului.

Anarhistii au scandat slogane precum "Solidaritatea este arma poporului! Declaram razboi patronilor!" iar pe banner scria "Riposteaza! Blocheaza! Saboteaza! Rezistenta este peste tot!"; de asemenea, au purtat conversatii cu majoritatea potentialilor clienti ai Carrefour, care si-au declarat adeziunea catre astfel de actiuni.

In timpul revoltelor din Franta, anarhistii au blocat mai multe supermarketuri, in timpul unui mars reusind chiar sa goleasca toate rafturile unui magazin Carrefour, distribuind mai apoi bunurile celor care participau la demonstratie.

Intre timp, in Thessaloniki, in noaptea de 9 Noiembrie, fascistii au incendiat sediul postului anarhist de radio Radio Revolt. 2 persoane se aflau la acel moment in sediu, insa nu au fost vatamate. Pompierii au refuzat sa raspunda la apel, conform declaratiilor Politiei care era la acea ora in zona si declaratiilor Administratiei Universitatii Aristotel, iar sediul - un vagon vechi de tren - a fost distrus complet.

Fascistii au vrut sa faca victime, incercand sa-i blocheze pe cei 2 anarhisti in sediu, insa fara vreun succes. In schimb, acestia au atacat grav o persoana de etnie rroma care se afla, din intamplare, in apropiere.

John Zerzan - 02 Noiembrie 2010

2010-11-10T14:20:00.001-08:00

NOI ACTIUNI DE SABOTAJ IN SCOTIA. VIDEO DE LA TABARA DE PROTEST HAPPENDON WOOD - 05 Nov 2010, Happendon Wood Action Camp, Scotia, UK

2010-11-04T12:20:00.000-07:00

O masina de minerit cu actiune pe verticala a fost distrusa la mina Glentaggart East in South Lanarkshire. Aceasta actiune, intreprinsa in noaptea de 29 Octombrie, a fost indeplinita de persoane anonime in semn de solidaritate cu cei din Happendon Wood Action Camp si in sprijinul localnicilor din Douglas Valley.

Sabotajul reprezinta un act de rezistenta impotriva corporatiei Scottish Coal care a aplicat pentru deschiderea a 3 noi mine in zona si a inceput lucrul la una dintre acestea, incluzand o extensie a minelor Broken Cross si Auldton Hights.

Astfel de afaceri care conduc la distrugerea pamanturilor nu ar mai trebui permisa. Refuzam sa ramanem indiferenti atunci cand acestia elimina straturi intregi de pamant pentru propriul profit si in detrimentul localnicilor. Intreprindem asemenea actiuni pentru a declara ca noi nu vom vedea lacomia umana creand o lume in care mancarea este prea otravitoare pentru a fi mancata, apa este prea murdara pentru a fi bauta, iar aerul este prea poluat pentru a putea fi respirat.

VIDEO:

codebase="http://fpdownload.macromedia.com/pub/shockwave/cabs/flash/swflash.cab#version=8,0,0,0"
type="application/x-shockwave-flash"
allowfullscreen="true"
width="160" height="135">

type="application/x-shockwave-flash"
allowfullscreen="true"
pluginspage="http://www.macromedia.com/go/getflashplayer"
width="160" height="135" flashvars="file=http://www.politube.org/flv/3075.flv&image=http://www.politube.org/thumb/3075&largecontrols=false&showdigits=true&callback=http://www.politube.org/flv_callback/3075&autostart=false" />

INCENDIERI IN SEMN DE SOLIDARITATE CU CEI DOI SUSPECTI ARESTATI - 04 Nov 2010, Atena, Grecia

2010-11-04T10:07:00.001-07:00

Nu recunoastem aceasta procedura si nu avem pentru ce sa ne cerem iertare!

Cei doi arestati, acuzati ca au trimis colete cu bombe capcana ambasadelor din Atena, au aparut in fata interogatoriului in aceasta dimineata (4 Nov. 2010) la ora 10:00 am.

Cei doi anarhisti au declarat astazi interogatoriului ca nu recunosc aceasta procedura si ca nu au pentru ce sa isi ceara iertare. Interogatoriul va trebui reluat Joia viitoare, cand vor trebui sa se prezinte din nou. Conform avocatei lor Gianna Kourtovik, cei doi au avut aceeasi atitutine si in timpul interogatoriului din Sediul Politiei.

Parintii celor doi acuzati au fost sunati pentru a veni sa-i identifice dar au refuzat sa dea curs "invitatiei".

Unicul terorist este Statul! Libertate pentru Insurgenti!

In semn de solidaritate, 3 masini au fost incendiate in cartierul Exarhia cu o noapte in urma. Atacul a fost dedicat celor doi ostatici revolutionari Pangioti Argirou si Gerasimo Tsakalou, acuzati de trimiterea coletelor explozive. Arsonistii au declarat ca vor relua atacurile prin toate mijloacele posibile pana la eliberarea celor doi anarhisti!

INCA UN ATAC CU BOMBA CAPCANA. DESTINATARUL: SILVIO BERLUSCONI - 04 Nov. 2010, Atena, Grecia

2010-11-04T05:35:00.000-07:00

Autoritatile elene au oprit orice actiuni ale companiilor de curierat pentru urmatoarele 48 de ore, dupa ce un plic destinat premierului italian, Silvio Berlusconi, a explodat in mainile unui gabor, fara a cauza rani grave insa.

Este al 14-lea atac cu bomba capcana care a avut loc saptamana aceasta.

(fortele anti-tero elene detinand unul dintre suspectii atacurilor cu bomba de zilele trecute)

Politia italiana efectua verificari in aeroportul Bologna dupa ce un avion a fost fortat sa aterizeze intrucat a fost declansata o alerta prin care se anunta ca acesta transporta un colet suspect adresat lui Silvio Berlusconi.

"Politia a gasit coletul adresat lui Berlusconi, iar acesta a izbucnit in flacari in timp ce era verificat.", declara Seful Politiei. Substantele explozibile raman inca necunoscute. Politia este de parere ca acest colet este asemanator cu cel trimis Cancelarului Germaniei Angela Merkel.

IMPOTRIVA MATRICEI DISTRUGERII. MATRICEA INDUSTRIEI MINIERE FILIPINEZE - 03 Nov 2010, Filipine

2010-11-03T00:38:00.000-07:00

Industria mineritului este una dintre cele mai mari industrii din lume. In orice parte de pe glob, acolo unde exista minereuri, companii miniere din tari precum Canada, SUA, Australia, Japonia, Norvegia si din alte tari europene se afla in competitie pentru a exploata resursele de pe urma carora pot obtine profit. In mod consecvent, aceasta a dus la distrugerea biosferei. Sistemele care intretineau viata, precum izvoarele de apa, padurile si salbaticia sunt distruse zilnic pentru a servi profitului companiilor miniere.

In plus, si mediul in care traiesc localnicii este eradicat in acest proces. Fermieri, pescari, indigeni/triburi - toti acestia sfarsesc prin a fi hartuiti, mituiti cu bani sau santajati, mutati in alte locuri, si inevitabil unii sunt ucisi daca se decid sa se opuna intr-un mod militant companiilor miniere care opereaza in regiunea lor.

Mineritul este o industrie vitala pentru o societate tehno-industriala. De-a lungul secolelor, populatii din diferite zone ale globului au recurs la minerit pentru a se aproviziona cu resursele necesare vietii de zi cu zi. Totusi, ascensiunea neo-liberalismului si a capitalismului a generat o industrie mult mai puternica si mai tiranica. In doar cateva sute de ani, industria miniera a creat mai multe tragedii in diferite zone ale globului. Au distrus biosfera planetei, salbaticia, fermierii, pescarii, populatiile indigene si au facut sa dispara rauri si paduri care existasera de milioane de ani.

Scurt istoric

Mineritul in Filipine a inceput in perioada pre-coloniala. Intr-un numar de regiuni din arhipelag, comunitatile indigene au recurs la minerit pentru a se aproviziona cu aur, cupru, etc. Nativii din Filipine foloseau aurul, perlele, agatele si alte minerale pentru a-si confectiona accesorii. Aurul era vandut in intreaga Asie si chiar in Europa, in perioada islamica. Multi negustori din Luzon (regiunea de Nord), Brunei si Jolo au calatorit in continuu prin Mindanao in cautare de sclavi si aur. Cu toate acestea, prima mina "comerciala" a fost deschisa in Benguet.

Aproximativ 400 de ani mai tarziu, colonialistii spanioli au profitat de bogatia de minereuri si resurse din aceasta regiune. Aurul a fost principalul motiv pentru care Spania a colonizat Filipinele. Imediat, a fost elaborata o lege care servea inspectarii tuturor minereurilor existente in arhipelag - Inspeccion de Minas.

Cu toate acestea, americanii au fost cei care au facut pasi strategi in a exploata minereurile din Filipine. Implementand o Lege Miniera in Mai 1867, au efectuat o cercetare geologica prin care se valida faptul ca Filipine este o tara bogata in minereuri. Dupa aceasta, a fost emis Actul 468, prin care Guvernul avea dreptul sa intre in posesia tuturor pamanturilor pe care se gaseau astfel de resurse miniere. Au declarat o serie de regiuni ca fiind "rezervate" pentru viitoarele actiuni miniere, si asa a inceput comercializarea minei din Benguet.

In anul 1914, in sud, Surigao si alte parti ale regiunii Caraga au fost declarate zone „Rezervatii de Fier” pentru minari ulterioare. Pana atunci, industria miniera din Filipine se indrepta spre varf iar guvernul SUA a luat-o si mai mult in posesie, forman un Birou Minier pentru a administra potentialele operatiuni in viitor.

In 1921, nu a existat minerit la scara larga dar multi isi castigau traiul din minarea de aur la scara mica. Intre 1933 si 1941, minarea de aur a devenit extrem de cunoscuta. Aurul a ajuns minereul dominant din industrie, fiind cel mai important.

Un deceniu mai tarziu, sub tirania japonezilor, filipinezii au fost fortati sa mineze metaluri in multe regiuni din Filipine, pentru a le folosi la armele de razboi din bolnava misiune a japonezilor de a cuceri lumea.

Asta a pavat drumul spre comercializarea, exploatarea si degenerarea Filipinelor. In anii 1950, cel mai de succes a fost mineritul de cupru, acesta fiind copilul corporatiilor miniere. Mineritul la scara larga a urmat cateva generatii mai tarziu, atingandu-si culmea in anii 1960-1970. Pana la sfarsitul anilor 1980, cererea mondiala de cupru a scazut, pentru ca lumea parea sa-si schimbe interesul spre aur. Cu toate astea, un numar de companii miniere care minau aur in acea perioada s-au inchis din cauza incalcarii legilor si astfel minarea de aur a avut de suferit.

Sub WTO, IMF-WB, Filipinele neo-colonizate au fost din nou obligate sa isi adapteze politicile economice pentru a adera la politicile neo-liberale. Pana in 1994, politicieni pro-dezvoltare precum Gloria Macapagal Arroyo printre altii, au facut lobby pentru un Act de Minerit care mai tarziu avea sa devina Actul Republican 7942 sau Actul de Minerit al Filipinelor din 1995.

Aceasta lege pune in principiu puterea Corporatiilor deasupra terenului, resurselor si vietii si din cauza doctrinei regaliste – o lege care practic da guvernului dreptul de a avea in posesie si de a face orice doreste pe terenurile publice, multe zone au devenit locuri preferate pentru minerit.

Pana in 1996, Industria Mineritului din Filipine a revenit la ruta initiala permitand companiilor offshore sa opereze in intregime in zonele rezervate, aducand astfel dezastrul intr-un numar de locuri din Filipine. In Martie 1996, tunelul Marcopper din Marinduque s-a prabusit. La o estimare bruta, 1,6 milioane de metri cubi de roca miniera au iesit din mina cazand in raurile Makulapnit si Boac, blocand 4,400 de oameni din 20 de sate. Acel incident a omorat raut Boac, ca sa nu mai mentionam trauma provocata comunitatilor de pe malul sau si din zonele de coasta. Printre tragediile intamplate in 1998 se numara si cazul corporatiei Malangas Coal din Zamboanga del Sur, Mindanao – o explozie survenita in mina ce a omorat aproape o suta de muncitori, ranind alti 35 de oameni; iar pana in 2004, un alt dezastru a survenit in Surigao del Norte, Mindanao. Atunci a fost vorba de una din corporatiile cele mai mari si mai vechi din Filipine – Corporatia de Mineri Manila. Trei incidente dezastruoase au aparut atunci cand aproximativ 5 milioane de metri cubi de deseuri continand nivele ridicate de mercur au distrus terenurile agricole ale localnicilor si au otravit temporar Placer Bay, care se afla in apropiere.

Astazi, sute de aplicatii pentru minerit asteapta aprobari pentru a extrage resursele din Filipine, existand 20 de operatiuni de minerit la scara larga, 10 operatiuni de minerit la scara medie si mai mult de 2000 de operatiuni de minerit la scara mica a non-metalelor.

UN NOU VAL DE ATACURI CU BOMBE ARTIZANALE - 02 Nov 2010, Atena, Grecia

2010-11-02T07:05:00.000-07:00

Un angajat al unei companii de curierat a fost ranit usor, Luni dimineata, in cartierul Pagrati, din Atena: o bomba artizanala sigilata intr-un plic a explodat in timp ce era transportata de acesta; scrisoarea era adresata ambasadei Mexicului din Grecia.

Dupa acest incident, Politia a arestat doi barbati, in varsta de 22 si 24 de ani, care, conform declaratiilor oficiale ale purtatorului de cuvant al Politiei Thanassis Kokalakis (coca... cum!?), aveau asupra lor doua bombe artizanale si doua pistoale GLOCK, cu cate 5 incarcatoare pline.

Cele doua bombe aveau ca destinatie Ambasada Belgiei din Atena si Presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy. Unul dintre ei purta o vesta anti-glont si peruca si este banuit ca face parte din gruparea anarhista de guerilla urbana Conspiratia Celulelor de Foc. Bombele au fost ulterior neutralizate prin explozie controlata, de catre Brigata Anti-Tero.

Conform cotidianului francez Le Parisien - care pare sa stie mai multe decat vrea - "primul gabor al Frantei" nu a facut nicio declaratie in acest sens. In acelasi timp, Le Parisien considera ca actiunile Conspiratiei Celulelor de Foc indreptate impotriva presedintelui francez pot fi justificate de arestarea autorilor cartii Insurectia Care Vine, in satul Tarnac din centrul Frantei, in Noiembrie 2008.

Dupa arest, inca un plic ce continea o bomba artizanala a fost gasit in birourile unei diferite companii de curierat din acelasi cartier; destinatia plicului viza Ambasada Olandei din Grecia.

Cu toate acestea, atacurile a continuat. Conform purtatorului de cuvant al Ministerului Elvetian de Externe, Georg Farago, o bomba artizanala alcatuita din canistre de gaz a explodat, in aceasta dimineata, la intrarea in Ambasada Elvetiei din Atena. Nu au fost inregistrate victime. De asemenea, nu au fost inregistrare victime nici dupa explozia unei bombe artizanale din sediul Ambasadei Rusiei.

Una dintre bombe a fost amplasata langa cladirea Parlamentului, fiind adresata ambasadei din Chile. A fost amplasata o bomba si la Ambasada Bulgariei din Atena, iar o alta a fost descoperita intr-un plic avand ca destinatie Ambasada Germaniei.

"Se pare ca toate aceste atacuri sunt legate de cele de ieri, si ca in spatele acestora se afla gruparile anarhiste de guerilla urbana, dar inca facem investigatii.", declara Cocalarul Politiei, Thanassis Kokkalakis pentru Reuters.

ACTIUNI DE SABOTARE A RETELELOR DE FIBRE OPTICE SI CABLURI DIGITALE - 31 Oct 2010, Calais, Franta

2010-11-01T00:56:00.000-07:00

Cateva posturi de televiziune nu au mai putut difuza nicio emisiune pe durata a 24 de ore, in regiunea Lille din Franta.

Pentru a 4-a oara in ultimele 5 luni, au fost organizate actiuni de sabotare a fibrelor optice.

Jurnalurile locale si emisiunile postului France 3 Nord au fost intrerupte timp de 24 de ore, de vineri pana sambata, dupa un "act de rea vointa", indica AFP.

Cablurile de fibra optica au fost sectionate in comuna Hellemmes, din periferia orasului Lille, intrerupand semnalul care porneste de la France 3 catre sursele de difuzare. Redactorul sef al postului a declarat ca ar fi vorba despre "un act de rea vointa, cu siguranta infaptuit pentru a fura cuprul" din interiorul cablurilor.

Un "furt" asemanator, sau o actiune de sabotaj, a mai avut loc cu o saptamana in urma, afectand insa reteaua de cai ferate SNCF. [informatie "pa surse" :))]

John Zerzan - 26 Octombrie 2010

2010-10-31T10:02:00.000-07:00

DEMONSTRATIE MAKHNOVISTA - 28 Oct 2010, Kiev, Ucraina

2010-10-28T00:55:00.000-07:00

Antifascistii si anarhistii din Kiev au sarbatorit ziua nasterii lui Nestor Makhno printr-o demonstratie anti-capitalisa.

Activisti din mai multe grupari din tara au ajuns la Kiev pe 24 Octombrie pentru a protesta: Kazak-Siti161, Mob46, RKAS si anarhisti autonomi.

Printre participanti s-au numarat si camarazi din diverse orase din Ucraina: Cherkassy, Simferopol, Kharkov, Energodar, Lugansk, Kramatorsk, Sevastopol,Ieva, Dnepropetrovsk.

Trebuie mentionat ca traducerea scandarilor nu a mai pastrat rima acestora: Libertate! Egalitate! Anarho-comunism! Revolutie, Anarhie, Nestor Makhno! Deputatii in mine, burghezii in mine! Deasupra, deasupra steagul negru, Statul este inamicul major! Moarte capitalismului, eliberare din sclavia salariala! Nu ne afecteaza culoarea pielii - spunem NU fascismului! Jos cu fascistii de toate rangurile: de la periferia orasului pana la centrul autoritatilor! Puterea ofera sanse parazitilor! Noi nu stim sa plangem, stim doar sa ne razbunam! Distrugeti capitalul de stat! Nazistii omoara, gaborii acopera!

John Zerzan - 19 Octombrie 2010

2010-10-27T09:08:00.000-07:00

NATIONALISTII SUNT DOVADA VIE A REINCARNARII, NU AI CUM SA FII ATAT DE PROST INTR-O SINGURA VIATA - 27 Oct 2010, Timisoara, Romania

2010-10-27T04:16:00.000-07:00

MARS FASCIST SABOTAT DE ANTIFA TIMISOARA

“Ăştia de la anarhişti scriu pe ziduri şi atât. Dacă sunt tari să iasă la lumină. Nu ştiu cine sunt că nu apar niciunde. Ne înjură pe ziduri, pe net, dar n-au curaj să ne întâlnim faţă-n faţă”, comenta frustrat un “dreptaş”.

Cam insetat de sange pentru un virgino-acneic de tip crestin! Dragi homofobi, stati linistiti ca daca ne vom intalni, ne vom intalni fata in spate. Is ninja ba... d'aia nu apar niciunde! Is ninja sa moara ma-ta!

Dragii nostri nationalisti crestini si incorecti politici au organizat o promenada cu jandarmeria de-a lungul unor stradute din centrul Timisoarei, despre care cred ei ca ar fi ocupate abuziv de "mafia tiganeasca". Avand in vedere ca ei se lupta si cu Diavolul, nu e de mirare ca isi gasesc mereu si mereu dusmani imaginari in aceeasi masura in care au si prieteni imaginari - Jesus Christ! Mesajele lor: “România a românilor” şi “Ţiganii nu sunt români”. Era greu de sperat oricum ca o minte deficitara poate gestiona idei intr-atat de putin scurte, dar se pare ca au reusit sa ne suprinda! Au depasit stadiul in care propozitiile lor erau compuse doar din subiect si predicat.

Oricat de dur ai fi, nu esti un adevarat dur daca nu-ti infasori in jurul gatului si un drapel german sau o stema sarbeasca. Mimarea complexitatii ideologice, mimarea duritatii, mimarea propriilor vieti! Oamenii astia s-au nascut cu cateva secole in urma si sunt complet dezamagiti de faptul ca societatea nu arata asa cum ar trebui sa arate - alba si pura, ca tot amintisem de complexitate. Ba baieti, voi ati inventat anul zero! Cum dracu' vreti sa fiti in pas cu timpulrile, daca orice ati face sunteti cel putin cu un an in urma!?

Inca nu am inteles pentru ce protestau... Adevarati patrioti fiind, au vazut ca adevaratele probleme ale tarii sunt existenta minoritatilor, probabil protestau ceva in sensul asta. Si noi care credeam ca politicienii se pricep de minune la a masca adevaratele probleme, cata naivitate! Ca sa nu mai vorbim de Media!

Celor câteva zeci de membrii şi simpatizanţi ai Noii Drepte din Timişoara şi Arad li s-au alăturat şi “negrii” autonomişti. Aceştia au venit înarmaţi cu un banner pe care scria “stop clanurilor ţigăneşti. Ne vrem oraşul înapoi”, purtat de trei tineri cu feţele ascunse-n spatele baticurilor.

Baiatul ala dur din colt! Da de ce purtai prietene masca de gaz!?

Astia sunt tristi, nu avem ce comenta! Sa speram ca Partidul Nationalist se va infiinta odata si odata, nu? Doar sunteti nationalisti revolutionari sa moara Zelea!

Noi speram totusi ca cei de la Noua Dreapta sunt cei mai prosti oameni din Romania, dar se pare ca au concurenta! De unde ai cumparat steagul ala prietene!? Hai recunoaste, nu fi timid! Hai ca se vede ca e nou, uite ce impaturit il tineai acasa, probabil sa nu te omoare ma-ta ca mai umbli cu prostii de'astea la varsta ta. Ma, WoW era numai pe calculator, nu e si in viata reala, serios!

Dupa ce au scandat frumos ca nu tolereaza infractorii si ca vor tara curatita de gunoaie, au plecat incet fiecare spre casele lor, atent supravegheati de jandarmi si politie, mai ales ca in zona aparusera cateva grupuri de tigani care se distrau de minune pe seama dragilor nostri prieteni.

Traseul lor, aproape "initiatic", a fost marcat de cateva grafuri Antifa, facute special pentru aceasta zi. Cata nesimtire!

“Naţionalist în 2010?”, “Nu vrem să fim un neam de legionari”, “Fără fascişti împuţiţi”, ”Zonă fără fascişti”, “Naţionaliştii sunt dovada vie a reîncarnării, nu ai cum să fii atât de prost într-o singură viaţă”, “Marş de aici naţionalişti împuţiţi” etc samd.

I-am ruga totusi pe cei de la ND sau de la alte grupari cocalaro-fasciste care mor de nerabdare sa ne intalneasca sa-si aminteasca totusi de cate ori au fugit de noi pe strazi, in Bucuresti, in Iasi, in Timisoara. Mai usor cu pianu' pe scari prietini!

Mancati prea mult cacat pentru niste martalogi! Toti sunteti hitlerasi cand vine vorba de tigani, dar e adevarat ca nu ati vrea nici macar sa injurati unul, corect!? Hai muriti in pace!

G8/G20 2011 IN FRANTA - APEL PENTRU INTALNIRE INTERNATIONALA DE PREGATIRE

2010-10-26T03:34:00.000-07:00

In ciuda incercarilor noastre repetate de a le opri intrunirile, sefii celor mai puternice state din lume se vot intalni din nou pentru G8 si G20 in Franta in 2011.

Avand in vedere contextul politic, economic si de mediu actual, motivele noastre de a ne arata dezacordul fata de acestea si alternativele noastre la o scara mare nu lipsesc deloc.

Un alt contra-summit?

Suntem constienti de faptul ca exista un sentiment de epuizare in cadrul luptelor internationale caci nu am reusit sa ne remodelam si sa surprindem. Intr-o incercare de a gasi raspunsuri colective si o vointa de a da un sens acestei practici politice, am organizat in ultimul an un tur de dezbateri in Franta si in Germania.

Acest tur de dezbateri ne-a invatat foarte multe despre contradictiile interne din cadrul contra-summiturilor (a se vedea raportul “On rentre à la maison?”). A abandona ideea construirii impreuna a unei mobilizari internationale de amploare, care ar putea aduna, intr-un loc autogestionat, militanti din intreg spectrul de stanga, non-militanti, din mai multe tari europene, care ar putea protesta puternic si zgomotos contra valorilor conflictuale ale institutiilor internationale, ni se pare o adevarata paguba. Daca formula "contra-summit" este fumata, speram ca vom gasi impreuna alte mijloace de a tine impreuna necesitatile ofensivei si alternativei, radicalitatii si deschiderii, care sunt pentru noi obiective politice esentiale.

Pornind de la concluziile pe care le-am tras in urma acestui tur de dezbateri, facem un apel pentru a organiza o reuniune internationala de pregatire si mobilizare contra viitoarelor summituri G8 si G20 din 2011 si a altor forme de dominatie globala. Scopul nostru pe termen scurt este sa incercam sa ne ferim de piedicile pregatirii contra-summiturilor: separarea mediilor politice, urgenta permanenta - presiunea timpului -, crearea unei micibisericute de "organizatori draguti". Vrem sa deschidem un spatiu de pregatire, care ar putea sa continue si dupa evenimente, pentru a lansa o dinamica a schimbarii de experiente intre militanti. Speram deasemenea sa cream poduri de legatura intre diferite medii politice in jurul practicilor concrete de rezistenta si creatie.

In aceasta perspectiva, am vrea sa propunem (printre altele) pentru dezbatere ideea infiintarii unei tabere durabile, care nu se limiteaza la cele cateva zile de actiune din timpul summitului. Ideea noastra este sa iesim din starea de urgenta permanenta pentru a putea dispune de aceasta data de mijloacele experimentarii pe termen lung propunerile noastre pentru o societate emancipatoare, non-ierarhica si autogestionata.

Va propunem deci sa reunim istoriile noastre, experientele noastre, sensibilitatile noastre politice, preocuparile noastre tematice, modurile de actiune, diverse si variate, inainte de a reflecta impreuna asupra unor noi forme de rezistenta. A pleca de la aceasta varietate este o forta.

Aceasta reuniune va avea loc in Franta, intre 26 si 28 Noiembrie 2010, in Dijon. Va vom comunica detaliile prin mail, daca ne scrieti la aceasta adresa: dissent_fr@riseup.net

Colectivul Dissent! Paris

dissent_fr@riseup.net
dissent-fr.eu

lista de informatii:

lists.aktivix.org/mailman/listinfo/diss...

PROTESTE SI GREVE GENERALE IN TOATA FRANTA - 24 Oct 2010, Marseille, Lyon, Nanterres, Paris, (FOTO!!!)

2010-10-24T05:25:00.000-07:00

Saptamani intregi de greve, proteste si demonstratii au cuprins intreaga Franta. Muncitorii (mai ales sindicatul anahist CGT), studentii, anarhistii au iesit in strada pentru a-si exprima puternica opozitie fata de propunerile guvernamentale de a creste varsta minima de pensionare de la 60 la 62.

Un sfert din statiile de petrol din tara sunt goale, sute de zboruri au fost anulate, mai multe cozi de lungimi considerabile au fost formate la statiile peco iar mersul trenurilor a fost injumatatit. Protestatarii au blocat portul si aeroportul din Marseille, iar in Lyon au avut loc serioase confruntari intre politie si manifestanti. Pana si noua intrupare a genialitatii din secolul 21, Lady Gaga ,a fost nevoita sa-si anuleze concertele din Paris. Cata tristete!

Cu toate acestea, dupa 3 saptamani de dezbateri parlamentare si greve generale, Senatul Parlamentului Francez a votat Vineri (22 oct 2010) propunerea "primului gabor al Frantei", Sarko, de a ridica varsta minima de pensionare de la 60 la 62 si cea maxima de la 65 la 67.

Jandarmeria s-a luptat din rasputeri in acea zi pentru a incerca sa distruga o blocada la rafinaria Grandpuits, dintr-o suburbie a Parisului. Riposta: alte 12 rafinarii au fost blocate in acea zi.

Votul, 177 la 153, asigura aplicarea acestei masuri. Camera Inferioara, Adunarea Nationala, votase deja o versiune a acestei legi. Un comitet care intruneste reprezentanti ai celor doua camere se va intalni Luni (24 Oct 2010) pentru a deciziona cu privire la textul final al legii. Pana Miercuri, legea va fi pusa in aplicare daca totul merge conform planului. Sindicatele, ajutate in mare parte de studenti, elevi, pensionari, migranti, vor recurge la inca 2 zile consecutive de greva generala in aceasta saptamana, si vor organiza o alta greva generala incepand cu 6 Noiembrie.

Votul constituie o victorie majora a Primului Gabor al Frantei, Mr. Sarko, intrucat vrea sub orice forma sa promulge aceasta lege, in ciuda protestelor de strada si a blocajelor rafinariilor si depozitelor de petrol, care au lasat majoritatea soferilor din transporturi fara benzina sau motorina. Sarko spera ca pana la alegerile din 2012 francezii vor realiza ca aceasta masura este luata, evident, in beneficiul "sanatatii sistemului de pensii".

FOTO:

( jandarm/ flic / keuf / copper / gabor / robocop / omul legii)

(burn the rich)
(un pic de rasism a la Sarko poate?)

( pompieri in greva generala)

( gabor incercand sa disperseze un grup de protestatari
care tocmai au spart un magazin de lux )

( serviciul de salubrizare a intrat in greva generala)
(gabori sub acoperire / plain clothes officers / securisti
dreapta - baston metalic + spray)

(french kiss)
(construind baricade)
(Replici din "Gladiatorul": Baah, a facut vreunu' dintre voi
armata?)
("Gaborii nu sunt fiii muncitorilor, ci cainii de paza ai patronilor!")
(mai mult rasism a la Sarko?)
(aeroport in greva generala - turisti mergand pe jos pe autostrada)
(coada franceza - dupa sistemul "cheia franceza"
(metrou in greva generala - sclavii care mai vroiau inca sa
se duca la munca spera in continuare)
(portul din Marseille in greva generala)

SE ANUNTA INCA O IARNA INSURECTIONARA - 22 Oct 2010, Atena, Grecia

2010-10-22T02:40:00.000-07:00

Inca o demonstratie anarhista a fost organizata in Atena, Volos si Giannena. Cei mai multi dintre manifestanti sunt studenti care protesteaza impotriva masurilor de austeritate si a noilor schimbari din administratiile universitatilor si posibilele dizolvari ale unor departamente/facultati. In Atena mai mult de 2000 de persoane au participat la aceasta demonstratie; majoritatea facultatilor din Universitate se afla sub ocupatie la aceasta ora.

INCA O SERIE DE ACTIUNI DE SABOTAJ IN SCOTIA SI PROTESTE IN PARIS - 21 Oct 2010, Nottingham, Mainshill, UK / Paris, Franta

2010-10-21T03:15:00.000-07:00

M.A. Julius & Co. Bailiff Offices atacate in Nottingham (UK)

"Un instrument violent al statului si al capitalismului, executorii sunt o amenintare la adresa saracilor si din acest motiv merita sa fie tratati cu furie si dispret. Noaptea trecuta ( 19 Oct. 2010) asa au fost tratati!

Noaptea trecuta M.A Julius and Co. of New Basford din Nottingham au avut cativa musafiri. Ferestrele lor au fost facute ţăndări si cateva mesaje au fost pictate pe peretii birourilor lor: "Muie bogatilor", "Lasati-ne casele in pace" si "Muie Executorilor".

Aceasta actiune a fost organizata in solidaritate cu toti cei care au suferit in urma evacuarii din propriile case pentru ca sistemul in care traim pune mai mult pret pe poftele egoiste ale unor privilegiati, in timp ce ii pedepseste pe cei exclusi si marginalizati.

Pe masura ce austeritatea se simte din ce in ce mai tare, oamenii se vor lupta sa supravietuiasca, si din ce in ce mai multi vor fi indatorati, si din ce in ce mai multi vor avea usile sfarmate de agentii capitalismului.

Aceasta actiune este un semn riposta va exista, si ca patronii capitalurilor si servii lor nu vor actiona dupa bunul plac.

Distrugeti bogatii si capitalul!" Ciocanul si Vopseaua

Mainshill Open Cast atacat cu vopsea si blocat (Scotland, UK)

La primele ore ale zilei de 18 Oct 2010, pentru a marca prima zi a consultarilor intreprinse de Scottish Coal cu privire la deschiderea a 3 noi situri miniere in Douglas Valley, un grup de anarhisti au actionat in cea mai noua mina din zona: Mainshill.

Poarta principala catre autostrada A70 a fost incuiata si blocata, iar semnul rutier Works Traffic a fost pictat cu mesajul "Stop Coal Chaos!". De asemenea, cladirea de securitate a Mainshill a fost atacata cu vopsea.

Manifestatie organizata de Federatia Anarhista in Paris, 19 Octombrie 2010

Simpatizantii si militantii Federatiei Anarhiste s-au intalnit in fata statiei de metro Corvisart pentru a protesta impotriva masurilor de austeritate si actiunilor extremiste intreprinse de guvernul francez.

Federatia Anarhista a reusit inca odata sa organizeze un mars, foarte riscant de altfel, pentru ca majoritatea anarhistilor marsaluiesc alaturi de colegii lor de servici aflati in lupta, alaturi de sindicatele acestora, tocmai pentru a demonstra solidaritatea care exista intre anarhisti si cei oprimati. De asemenea, s-au alaturat marsului si alte organizatii libertare dar si anarhisti autonomi.

Discutiile si intalnirile din timpul protestului confirma necesitatea radicalizarii luptei prin blocaje reale ale economiei. Solidaritatea este, in acest caz, elementul central. Cu aceasta ocazie, subliniem buna initiativa a camarazilor nostri dintr-o bacanie autogestionata care furnizeaza paine celor care blocheaza depozitele de carburanti.

Les discussions, les rencontres confirment la nécessité de radicaliser la lutte avec de réels blocages de l'économie. La solidarité est aussi un élément central. A ce sujet, soulignons la bonne initiative de nos camarades d'une boulangerie autogérée qui fournissent du pain (bio s'il vous plait !) aux bloqueurs de dépôt de carburant ...

VIDEO:

RAZBOIUL CIVIL DIN SPANIA - ( 6 PARTI X 50 MIN)

2010-10-20T06:26:00.000-07:00

ACTIUNILE DE SABOTAJ IMPOTRIVA CORPORATIILOR MINIERE DIN SCOTIA CONTINUA - 20 Oct 2010, Lanarkshire, UK

2010-10-20T00:03:00.000-07:00

In noaptea de 17 Octombrie, 4 buldozere, 2 basculante, si un dispozitiv explozibil au fost sabotate, neputand fi folosite din nou. Actiunea a fost organizata la Broken Cross Open Cast Mine din South Lanarkshire (Scotia). Respectiva mina este una dintre cele 3 mine active din Douglas Valley, detinute de Scottish Coal.

Scottish Coal isi propune sa mai deschida inca 3 mine de tip open cast in zona, inabusind complet comunitatile de acolo si distrugandu-le modul de viata de pana acum si sanatatea lor si a animalelor lor.

Este cazul sa ne ridicam impotriva acestor indivizi si sa-i lovim unde-i doare mai tare. Nu ne vom opri pana cand nu vor parasi Douglas Valley, lasand carbunii in pamant! Muie Scottish Coal!

ATACURILE FASCISTE IMPOTRIVA MIGRANTILOR CONTINUA - 16 Oct 2010, Atena, Grecia

2010-10-19T01:22:00.000-07:00

In timpul noptii de 16 Octombrie, Attika Square din Atena a redevenit locul preferat pentru atacurile fasciste. Un grup de fascisti si de asa zisi "cetateni furiosi" au atacat un mini-market din zona detinut de un migrant din Bangladesh. Oamenii de acolo, incercand sa scape, au fugit catre moscheea din apropiere care se afla la doar 30 de metri. Au fost tinuti sub asediu mai bine de 2 ore. In timpul confruntarilor, 2 migranti au fost raniti.

Attika Square este in acelasi timp locul in care o demonstratie anarhista de amploare organizata in solidaritate cu migrantii a avut loc doar cu cateva zile in urma. Evenimentele triste de pe 16 Octombrie arata totusi ca doar prezenta noastra permanenta, sistematica in zona poate actiona intr-adevar ca un raspuns la otrava fascista.

Intre timp, 5 barbati iranieni si o femeie de aceeasi origine si-au cusut gurile si au decis sa faca greva foamei inca de pe 14 Octombrie - pe 15 Octimbrie inca un barbat li s-a alaturat -, cerand acordarea de azil politic si incetarea represiunii impotriva migrantilor.

A doua zi, femeia a vrut sa vomite si a fost nevoita sa fie transferata la spital, dar serviciul de ambulanta de stat a refuzat sa o ajute din moment ce "si-a cusut gura singura". Refugiatii si localnicii solidari cu acestia au inchiriat o ambulanta privata, pe care insa si-o permit sa o pastreze doar pana pe 18 Octombrie.

In total, 35 de adulti si 9 copii migranti iau parte la aceasta greva. Mai multe detalii pe blogul acestora.

John Zerzan - 12 Octombrie 2010

2010-10-17T05:03:00.000-07:00

____________________________________________

John Zerzan isi exprima viziunile sale anti-civilizatie in show-ul sau live de o ora la Anarchy Radio. Cu audio streaming (KWVA 88.1 FM) se poate asculta Radio Anarchy live in fiecare Marti seara la 7PM (PST) si se poate interveni in emisiune apeland 541-346-0645.

Emisiunile pot fi ascultate si pe blogul Federatiei Anarhiste, acestea fiind postate saptamanal.

FESTIVAL ANARHO-FEMINIST - 29/31 Oct 2010, Bucuresti, Romania,

2010-10-17T04:54:00.001-07:00

In perioada 29 - 31 Octombrie 2010, Biblioteca Alternativa din Bucuresti va gazdui Festivalul Anarho-Feminist Love Kills.

Programul pe zile al festivalului:

Vineri 29 octombrie

18:00 Cerc de lectura – Teoria King Kong
Prezentarea cartii scrise de Virginie Despentes si discutii pe temele abordate : viol, prostitutie, pornografie si teoria king kong care apartine autoarei
20:00 Fuel for fury – Prezentarea zine-ului Musta Maija si discutii. Heela din colectivul anarho-feminist queer Fuel vorbeste despre actiunile antisexiste in cadrul scenei punk si al celei autonome din Suedia si Finlanda.
20:30 Proiectie de film

Sambata, 30 octombrie – Controlul corpului

14:00 Industrializarea practicilor medicale si aparitia unor noi forme de control al corpului
16:00 Corporatizarea medicinei traditionale si modalitati de evitare a medicinei conventionale
18:00 Controlul corpului feminin in comunism
20:00 Proiectie de film

Duminica, 31 octombrie

14:00 Atelier-discutie despre munci feminizate: house work
16:00 Atelier-discutie despre munci feminizate: sex work
18:00 Emma Goldman – Prezentari si discutii pe baza unor texte ale autoarei. Tragedia emaniciparii femeii, Dragostea si casatoria, Gelozia : cauza si o posibila vindecare, Votul femeilor etc
20:00 Proiectie de film

___________

Mai multe detalii pe site-ul Bibliotecii Alternative.

OPERATIUNI MINIERE SABOTATE DIN NOU - 13 Oct 2010, Mainshill, UK

2010-10-17T04:46:00.000-07:00

Mai multe persoane au incuiat poarta principala a Mainshill Open Cast Site cu o incuietoare foarte puternica, impiedicand astfel camioanele miniere care transportau carbuni catre Ravenstruther Rail Head sa intre sau sa iasa din site.

Actiunea reprezinta un act de solidaritate fata de Happendon Wood Action Camp si fata de localnicii din Douglas Valley care sufera foarte multa de pe urma exploatarilor miniere a Scottish Coal. Actiunile nu se vor opri pana cand Scottish Coal nu se va opri din a sfarma in bucati Douglas Valley pentru profit.

PROCESUL S-A INCHEIAT. GABORII CARE L-AU IMPUSCAT PE ALEXIS PE 06 DECEMBRIE 2008 AU FOST CONDAMNATI - 11 Oct 2010, Amfissa, Grecia

2010-10-12T15:16:00.000-07:00

Curtea de Justitie din Amfissa a dat un verdict pentru cei doi criminali ai lui Alexandrous; amandoi au fost gasiti vinovati. Korkoneas a fost gasit vinovat pentru acuzatii inca mai grave decat cea initiala (din omor involuntar s-a ajuns la crima cu premeditare). Pentru Korkoneas nu a fost gasit niciun factor atenuator.

Saraliotis, al doilea gabor, a fost gasit vinovat pentru complicitate la omucidere.

Korkoneas, cel care l-a impuscat pe anarhistul Alexandros Grigoropoulos, in varsta de 15 ani, in seara de 06 Decembrie 2008, a primit inchisoare pe viata pentru crima, plus 15 luni pentru detinere ilegala de arma.

Complicele sau, Saraliotis, a primit doar 10 ani si cere ca pedeapsa sa sa fie suspendata, insa acest lucru a starnit o reactie foarte dura din partea bunicii lui Alexis, iar curtea a amanat sedinta, urmand sa decida cu privire la cererea lui Saraliotis.
_______________

In seara de 12 Octombrie 2010, o noua demonstratie anarhista a fost organizata in Atena.

MASINI MINIERE SABOTATE IN HAPPENDON WOOD - 03 Oct. 2010, South Lanarkshire, UK

2010-10-10T04:47:00.000-07:00

O masina miniera de la Broken Cross Open Cast Coal Mine din South Lanarkshire a fost grav avariata. Aceasta actiune, intreprinsa in noaptea de 2/3 Octombrie, a fost indeplinita intr-un mod anonim de cei care solidarizeaza cu The Happendon Wood Action Camp si cu localnicii din Douglas Valley.

Actul de sabotaj a fost organizat pentru a sublinia opozitia fata de recentele propuneri ale corporatiei miniere Scottish Coal de a extinde Broken Cross Mine si de a incepe lucrul la doua noi situri din zona, Townhead si Auldton Hights.

Click aici pentru mai multe detalii despre tabara de actiune impotriva corporatiei miniere. Traduceri in curand!

THE BATTLE FOR ATTICA SQUARE

2010-10-09T06:30:00.000-07:00

Scurt film documentar (20 min) despre situatia migrantilor din Atena.

The Battle For Attica Square

DESPRE DEMONSTRATIA ANTIFA - 09 Oct 2010, Atena, Grecia

2010-10-09T06:09:00.000-07:00

Astazi am castigat un pariu imens. Raspunzand unui anunt afisat pe strazile din Atena, mai bine de 1000 de migranti si de localnici au marsaluit impreuna in zonele frecventate de obicei de fascisti. Astazi a fost prima demonstratie in care migrantii, localnici anti-fascisti si anarhistii marsaluiau impreuna, unii langa ceilalti.

Este important sa pastram acest momentum, sa fim siguri ca gastile de fascisti (care nu au indraznit sa apara astazi) vor sta ascunse, departe de strazi. Attica Square este un punct foarte vulnerabil pentru migranti, un centru unde de ani de zile au loc atacuri ale fascistilor sau ale politiei impotriva acestora.

La sfarsitul demonstratiei, au avut loc o serie de confruntari, fortele de represiune incepand sa atace un grup de migranti care au continuat sa marsaluiasca desi masa de manifestanti se risipise.

FOTO:

VIDEO:

LIFE UNDER THE JOLLY ROGER - GABRIEL KUHN

2010-10-09T06:01:00.000-07:00

THE EDGE OF HEAVEN

2010-10-09T05:55:00.000-07:00

DEMONSTRATIE ANTIFA IN ATENA SI GREVA GENERALA IN FRANTA - 8/12 Oct 2010, Atena, Grecia/ Paris, Franta

2010-10-08T09:39:00.000-07:00

Doua postere uriase au aparut pe strazile din Atena si cheama la o demonstratie antifascista in Attikis Square, astazi, Vineri - 8 Octombrie 2010, la ora 18:00. De asemenea, la ora 20:00, in amfiteatrul Gini din Universitatea Politehnica va avea loc o dezbatere despre logistica demonstratiilor.

Attikis Square este inima unei zone foarte aglomerate, cu o larga comunitate de migranti, unde grupurile de fascisti au incercat de curand sa-si faca simtita prezenta. Ayios Panteleiomonas, locul in care se intalnesc grupurile de fascisti, este doar la cativa metri mai departe. Din acest motiv, demonstratia va fi una cruciala.

( "Migrants United, Fascists Trashed" - poster in limba albaneza distribuit de Forumul Migrantilor Albanezi )

Cutitele fascistilor...

Recent, violenta de tip nationalist si fascist a crescut in zona Ayios Panteleimonas. Din 11 Septembrie pana pe 14 Septembrie, gasti de fascisti au fost mascati de politie si de cativa localnici pentru a ataca, a bate si a injunghia migranti si pentru a le vandaliza magazinele. Cu toate acestea, migrantii nu se retrag. Isi apara vietile, se unesc si se apara impotriva progromurilor si atacurilor extremei drepte. Inainte de alegerile municipale, extrema dreapta isi intareste vocea care striga migrantilor ca "le fura slujbele" si ca "sunt responsabili pentru criza". In acelasi timp, partidul parlamentar de extrema dreapta, LAOS, voteaza in favoarea acordului cu FMI in timp ce gasti organizate sprijina "negustorul grec de mijloc" - acela fiind, aceiasi persoana care de ani de zile si-a exploatat angajatii, fie ei localnici sau nu.

sunt suplimentate de Stat...

"Protectorii cetatenilor" aresteaza, bat, tortureaza si omoara migranti. Politia locala intareste politicile statului si patronilor impotriva migrantilor. Politici care inseamna supraveghere neincetata sub numele de "protectia cetatenilor" si care genereaza "crima organizata". Politici care creaza centrii de detentie, varsa sange pe frontierele UE si ii declara "ilegali" pe toti ce fortati sa-si paraseasca tarile de origine.

si sunt ascutite de mass media si de corpul national.

Mass media, mascand cu regularitate adevarul, prezinta gastile de neo-nazi, cocalari greci, rasisti si descendenzi ai colaboratorilor din timpul regimului fascist ca fiind grupuri de "localnici infuriati". Mascheaza progromurile rasiste, injunghierea migrantilor si brutalitatea politiei si totusi proiecteaza o "situatie sufocanta" si o "crestere a numarului infractiunilor".

In mijlocul crizei ei continua sa eticheteze migrantii ca fiind "o amenintare nationala la adresa ordinii, securitatii si sanatatii publice." Alimenteaza un corp national in contul celor carora ne tin in jug, perpetuand nationalismul, rasismul si xenofobia.

IMPOTRIVA EXCLUZIUNII, RASISMULUI

SI CANIBALISMULUI SOCIAL

_________________________________

12 Oct 2010, Paris - GREVA GENERALA

Federatia Anarhista din Paris anunta ca va participa la protestele din data de 12 Octombrie 2010 si ca se va alatura demonstratiei la ora 13:30 in Montparnasse.

EXIT THROUGH THE GIFTSHOP

2010-10-07T13:28:00.000-07:00

http://www.banksyfilm.com/

Exit Through the Gift Shop, the first film by renowned graffiti artist Banksy, became the hottest ticket at the 2010 Sundance Film Festival where it made its world debut. Banksy is a graffiti artist with a global reputation whose work can be seen on walls from post—hurricane New Orleans to the separation barrier on the Palestinian West Bank. Fiercely guarding his anonymity to avoid prosecution, Banksy has so far resisted all attempts to be captured on film. Exit Through the Gift Shop tells the incredible true story of how an eccentric French shop keeper turned documentary maker attempted to locate and befriend Banksy, only to have the artist turn the camera back on its owner with spectacular results. The film contains exclusive footage of Banksy, Shepard Fairey, Invader and many of the worlds most infamous graffiti artists at work, on walls and in interview. As Banksy describes it, Its basically the story of how one man set out to film the un—filmable. And failed.

CAMPANIA ANTI-ANARHISTA A PROTO-FASCISTILOR DIN ROMANIA

2010-10-07T04:27:00.000-07:00

Pe blogul "BLOG NOUA DREAPTA" departamentul de contra-informatii al serviciului secret anarhist Ciuma Neagra a gasit, printre noianele de gunoi intelectual si frustrare anti etnia rroma, o compunere scolareasca tip clasele 1-4 - "cum a fost vacanta de vara" - , probabil respinsa de doamna educatoare dar acceptata cu multa stima revolutionara de nationalistii cre(s)tini si incorecti politici*.

Ciuma Neagra inca nu a aflat cu exactitate ce este "BLOG NOUA DREAPTA", dar presupune ca este un ziar electronic mai prost informat decat "Tricolorul" de la PRM si mai vulgarizat decat "Libertatea", dar cercetarile continua.

________

nationalist crestin si incorect politic = (DEX) s.m. 1. persoana retardata mintal; 2. relicva a secolului XX; 3. virgino-acneic infundat in mocirla propagandei fasciste din perioada interbelica 4. onanist; 5. creatura aflata in ultimul stagiu de involutie a vietii; 6. frustrat de cartier jecmanit de baietii de la scara vecina; considera automat ca daca a fost furat a fost furat de rromi 7. aschilopat timid si incovoiat neuronal; 8. entitate care uraste evreii fara sa stie de ce; 9. persoana deosebit de proasta; etc. etc. [ G.-D. nationalistului crestin si incorect politic] - Din fr. nationaliste chretien et nique politique

Pentru o analiza cat mai corecta si obiectiva Ciuma Neagra a decis prin consens sa redea integral compunerea anti-anarhista si sa creeze un departament special care sa aprecieze si sa evalueze materialele anti-anarhiste pentru a oferi un premiu celei mai bune, celei mai obiective si mai putin obsesive critici.

Asadar, avem:

Autor: Ion Negoiaş-ND Buzău

"Am avut o mica pauza in postari dar revin ca de obicei cu un subiect sensibil ca o papadie pe care-l suflu cu radicalitate cu hotararea unei drujbe. Altfel nu pot.

Asa cum nationalismul a avut ca adversar inversunat comunismul (atat in lume cat si in Romania Interbelica) astazi nationalismul are ca adversari anarhistii (niste neo-comunisti, pseudo-comunisti). Organizati in grupuri de AAA (Asociatia Alcoolicilor Anonimi), de 100 de ori mai dezorganizati decat strabunicii lor bolsevici, indivizii astia se arunca din tastatura drept niste invatacei in jurul carora se invarte tot (inclusiv pamantul).

Hai sa ii descriem putin: Ii gasesti deseori prin cele mai jalnice: crasme, prin parcuri (nu orice fel de parcuri – le recunosti dupa bancile rupte, grafiti, gunoaie, pet-uri de bere). Se imbraca de la tomberon (probabil nevoia de atentie e de vina), sunt murdari, miros urat, poarta cate o basca a la Che ( eventual si barba ca a lui, frizura, mufa ). Daca vrei sa porti o discutie cu ei, te vor contrazice umflati de votca cu taria ei in exprimare si impresia de dreptate. Sunt oameni fara stat. Daca e dupa ei ar trebui ca granitele sa fie desfintate, sa fii foarte bucuros daca fiica ta imparte sentimente cu negri sau bisexuali, el vrea sa bea la aceiasi masa cu un homosexual si cu copilul acestuia adoptat. El vrea vodka si atentie. Neaga traditiile unui popor, neaga identitatea nationala, iubeste homosexualitatea (in semn de solidaritate se si imbraca la fel).

Acum sa vedem cu cine se „bat” ei. O gasca de ratati emotionali dezorganizati se arunca in fata unei organizari de Fier, cu reguli stricte. Gen o gloata de barbari in fata unei legiuni romane. Oameni de cultura nu prea exista printre ei (pana si pe aia mai destepti cu care au legatura ii neaga) dar isi permit sa compromita maretia liderilor nostri morali: Mircea Eliade, Emil Cioran, Nae Ionescu, Petre Tutea, Constantin Noica, Corneliu Codreanu, Horia Sima. Prieteniile lor sunt bazate pe „cand dai berea aia?”.Cu astfel de unitate se arunca ei in fata camaraderiei de Fier? … Principii morale nu sunt atata timp cat isi fac nevoile pe ei dupa 200 ml de pufoaica in speranta unui strop caldut in zona abdominala … asa vor sa se bata ei cu un grup atat de bine definit prin cartile noastre de organizare?

Cum se manifesta? Simplu. Cand isi aduc aminte mai fac cate un mars impotriva legilor. Ceea ce eu nu inteleg…De ce vin mascati la marsuri?! Adica…E o dovada de frica..e o dovada de „underground” de ilegal? E dovada clara a mirodeniilor ce izvorasc din fiecare. Mirosul de peste mort insoteste marsul spre spargerea sa la o bauta crunta. Ma rog…e grav.

Dar haideti sa tratam putin subiectul de la un alt nivel.Plecam de la un genial citat al revolutionarului irlandez Edmund Burke :”Pentru ca raul sa triumfe,e suficient ca oamenii de bine sa nu faca nimic”. Oamenii corupti, oamenii care vor sa-si ‘aranjeze cartile inaintea jocului’ se bucura enorm cand vad ca pe indivizii astia ii preocupa homosexualitatea, drepturile omului(halal drepturi), eliminarea granitelor etc. E ca si cum mama ta coase geanta si tu ii sterpelesti bani din ea. Unde mama ta e anarhistul iar coruptul esti tu. Tu iti atingi scopul pentru ca mama ta nu e pe faza, e ocupata cu cusutul. Cand va termina de cusut e bucuroasa ca si-a atins „scopul” (cosand geanta nu va pierde bani – dar cauza vine oricum din alta parte). Dar cand va realiza ca in geanta nu mai are bani nici sa cumpere un ac si o ata tu vei fi deja la o inghetata in fata blocului ranjind cu satisfactie.

Cand va rupeti ficatul si filozofati prin baruri indivizii va iau pielea cu japca, va iau libertatea de a vorbi in timp ce voi debitati tampenii despre drepturi stupide.

Sa vedem totusi legaturile dintre anarhism si socialismul de stanga a.k.a comunismul. Sa mai urc un nivel si sa va plictisesc putin cu politica si analiza:

Socialismul anarhic are la baza existentialismul. Curent bifat de Kierkegaard, Husserl si Heidegger si in final de Sartre O sa va vorbesc despre viziunile lui Sartre, unele mai de inteles. Filosofia lui Sartre s-a transformat intr-un mit, un nivel neatins poate in axa de stanga .Nu datorita proprietatilor metafizice ci implicatiei practice – modelul de viata anarhic, libertin ce il propaga. Daca binele si raul, epava si apogeul sunt neputincioase in fata unui asa zis destin tragic(de unde pana unde?!), in fata unui clar faliment nu ne ramane altceva decat sa facem uz 100% de libertatea ce o detinem spre plafonare si neputinta, dupa bunul nostru plac, fara nici o lege. Tot Sartre elibereaza individul fata de orice respinsabilitate, respect, datorie fata de semenii sai, fata de neamul sau, fata de tara sa. Din edificiul existentei umane, o singura notiune se salveaza de la prabusire in filozofia lui Sartre: libertatea individului, ce o defineste ca una fara limita in exercitiul ei, o libertate totala, absoluta, care-si are centrul de greutate in ea insasi. Dupa ce a inapoiat omula fata de orice sens existential ii implementeaza perspectiva libertatii totale ca e ultima gura de aer, ultima speranta nu spre salvare ci spre avansare. Lipsit de orice certitudine in viata individul face uz si abuz de libertatea fara limita care-i sta la dispozitie spre dezintegrare morala, un vartej al neantului. Filozofia lui Sartre a fost consideranta dizolvanta in opinia comunistilor si imediat adaptata la ideologia rosie de cucerire din interior.

Implementarea filozofiei bolnav adaptate a lui Sartre aduce comunismul sau democratia corupta in cel mai prielnic spatiu de dezvoltate. Un tineret(mandria si speranta unei natii) detesat de orice autoritate sau lege, de orice valoare, un tineret ANARHIC, rebel la orice forma de viata colectiva(societatea este cel mai bun exemplu) automat se converteste in aliatul comunistilor sau in cel mai bun paznic al unui patrii gata sa fie uscata de un regim democratic corupt. Individul indoctrinat nu se va simti solidar cu societatea careia ii apartine si nu o va apara in caz de primejdie. Dimpotriva, va trai cu senzatia ca e un strain in sanul acestei lumi pe care nu o intelege, convertindu-se in cele din urma in dusmanul ei.

Am dat-o din glumite mici in analize serioase si serios argumentate. Ganditi-va de 2 ori cand stati cate 2 zile „cum e osul” de beti prin crasme. Daca nu deranjati pe nimeni atunci ajutati raul. Daca mai si deranjati faceti o miscare de 2 puncte. Daca ai citit asta si tot nu te-ai potolit atunci esti dusmanul meu. Daca ai citit asta si te-ai indreptat esti un om mare pentru mine. Inca ai mintea deschisa."

_____________________________

ANALIZA INTREPRINSA IN PERIOADA IULIE-AUGUST 2010 SI DEFINITIVATA IN OCTOMBRIE 2010. Cu alte cuvinte, in cateva minute...

Cu "radicalitate cu hotararea unei drujbe", Ciuma Neagra recunoaste ca a fost nevoie de cateva zile de lucru doar pentru a putea spala textul de mai sus de agramatisme pentru ca mai apoi sa poata fi analizat in substanta, in profunzime, si nu doar in aparenta.

La o prima laba, aflam ca termeni precum "neo-comunist", "pseudo-comunist", "bolsevic" sunt total necunoscuti pentru extrema dreapta din Romania. Lucru destul de trist, mai ales daca dusmanii tai te cunosc* fara ca tu sa-i cunosti* inapoi. Termenul "anarhist" necesita o inteligenta minima, un IQ de minim 80 pentru a putea deveni comprehensibil, asa ca oricum nu ne asteptam ca acesta sa fie inteles corect si criticat ca atare in aceasta zona a Romaniei (destul de reprezentativa).

a cunoaste = (DEX), verb. termen biblic care poate fi regasit in Vechiul si chiar in Noul Testament si care inseamna a fute

Descrierea de inceput - "alcolisti etc etc..., urat mirositori" - se afla cu mult inainte de prima critica a anarhistilor aparuta in secolul XIX. Observam o capacitate, comuna simtului pur romanesc, de a se putea transpune cu unu, doua sau chiar trei secole in urma. De altfel, aceasta descriere ar putea fi utilizata de nationalistii crestini si incorecti politici atunci cand vorbesc despre absolut orice urasc ei: rromi, evrei, negri, galbeni, albastri, (tot ce nu e alb e stricat in principiu), homosexuali, femei, atei, samd.

Dupa noi granitele ar trebui desfiintate. Si ce va mira ma neghiobilor? Nu si voi vreti sa desfiintati granita cu Moldova? Imperialistii lu' mama... Of of... se intampla in cazul persoanelor cu dizabilitati mintale care au probleme cu perioada in care isi pot concentra atentia intr-un anumit punct sa proceseze doar 1% din informatie, dupa care sa traga concluzii cu privire la 100% din mesaj pe baza acelui 1% la care au fost atenti. E de inteles uneori! De multe ori de nevindecat, muriti deci!

Intelectualul de tip "gen" merge mai departe si nu putem sa nu recunoastem ca tocmai face o remarca absolut geniala atunci cand se refera la cum cica ne batem* noi cu ei - noi, distrusii vs. ei, organizatia de fier. "Gen o gloata de barbari in fata unei legiuni romane." Gen-ial! Asa si este ma patriotilor, suntem o gloata de barbari! Desi facultatile de istorie sunt pline de astfel de zvarlugi cu mintea contorsionata, totusi ei nu retin ca, mai pe la urma asa, parca romanii si-o luau in gura destul de serios de la barbari. Moaaama ce si-o mai luau!

bataie = (DEX) s.f. 1. smardoiala; 2. calcavura; 3. fenomen prin care un lider nationalist crestin si incorect politic este plesnit de un punker in fusta

Printre noi nu exista oameni de cultura, zic ei. Pai din moment ce suntem barbari, noi privim usor altfel cultura. Liderii vostri morali ma? Iar trebuie sa va luati o varga peste palma si sa stati vreo 60 de ani la colt pe coji de nuca! Ma neghiobilor, pai nu zicea Cioran ceva frumos de anarhisti? Ia mai documentati-va ba, sa vedeti ce zicea Cioran de anarhisti cand compara Franta cu Anglia. Apropo, stiti ca Cioran la un moment dat s-a cacat in ea Romanie si a plecat in Franta, sa devina un pseudo-nihilist*, asta stiti nu?

pseudo = a se vedea folosirea corecta a termenului!

Iar cand veni vorba de "prietentii" si de organizare... Intreaga noastra existenta se invarte in jurul intrebarii "cand dai berea aia ba?", sa fie clar! Vorbesc despre cartile lor de organizare si cum am putea noi vreodata sa ne batem cu niste smardoi ca ei, organizati si rai (dar buni in felu lor oricum).

E curios cum vorbesc ei despre unitate, cand ei intre ei se vand unii pe altii daca nu sunt puri romani, trasand astfel 2 categorii: romani de prima clasa si romani second-hand, sau basarabeni. Desi au BASARABIA PAMANT ROMANESC tatuat in borta curului, n-ar ajuta neam un basarabean venit pe aici sa invete sau sa vanda si el ce poate. La capitolul organizare se caca pe ei pana explodeaza water closetul, mai ales avand in vedere ca nu ei sunt cei care se smardoiesc pe strada, ci tot timpul fac apel la fratii mai mari (cocalari cefalopozi crescuti in salile de culturism) din galeriile de fotbal, gen Dinamo Bucuresti, care nu sunt tocmai nationalisti crestini ci neo-nazisti care uneori i-ar bate si pe ei pentru ca sunt cre(s)tini dar ii iarta pentru un pachet de tigari si un gram de ciocolata.

Cum ne manifestam si de ce venim mascati la demonstratii? Pai de manifestat ne manifestam ca niste barbari, si voi ati observat asta, si din moment ce ne manifestam ca niste barbari cam cat de prosti ne crezi sa fim in stare de auto-denunt? Aa, ca nu au zburat pietre si cocktailuri molotov pe aici inca, nu-i bai, au zburat in alta parte. Mai sus scriati ceva despre "fara granite", vedeti voi, noi nu actionam doar in patria muma*, intelegeti?

patria muma = (DEX), p.c. 1. contradictie in termeni 2. dovada crunta a prostiei limbii si culturii romanesti

Ciuma Neagra face un apel international cu aceasta ocazie si promite ca va traduce compunerea nationalist crestina si incorecta politic in engleza, franceza, germana, spaniola, italiana si rusa, intrucat spera sa fie ajutata sa descifreze mesajul ascuns al alegoriei cu geanta, banii, anarhistii si acul de cusut. Serios, ne depaseste!

Filosofia dumneavoastra domnilor despre filosofia noastra... deci sa fim seriosi. Noi ne futem in sufletele comunistilor la fel de tare si cu la fel de multa placere cum ne futem in sufletele voastre. Ne cacam pe comunism! Nu ne pasa de comunisti! Iar voi, cu basinile voastre legionare nu faceti decat sa semanati din ce in ce mai tare cu ei.

Inca ceva, "libertin" NU egal "libertar"!Dar, oricum, revenind la ideea respectiva cu IQ minim de 80, nu ne asteptam sa stiti voi ce e aia. Sartre si toti filosofii vietii pe care i-ati enumerat voi acolo nu au absolut nicio legatura cu anarhismul! Cu comunismul poate, pe alocuri!, si doar daca le analizati voi conceptiile, si nu cineva care chiar sa-i fi citit. Dar nu cu anarhismul...Daca tot adoptati un stil de analiza in care sa folositi multe cuvinte frumoase din dictionar de tipul "existential", "absolut", "neant", 'epava", "apogeu", ce-ar fi sa cautati si ce inseamna anarhie? In DEX veti gasi o stare de dezordine sociala, haos, etc. Da, si asta este! Daca voi numiti starea actuala o stare de ordine, atunci dezordinea e desfiintarea starii actuale, stare care da voie naturii sa creeze si prosti ca voi, de exemplu!

Combinatie eronata de intelectual cu baietas de cartier care smardoieste pe toata lumea nasoala si comunista (adica anarhista pentru el). Nu da bine! Hotaraste-te! Ori ramai un soarece de biblioteca, razgaiat si cu vezica infectata de poezii eminesciene si discursuri in care romanii e cei mai tare ori te aliezi cu baietii din galerie, renunti la cruciulita de aur de la gat primita cadou de la mama care s-a prostituat 5 ani la muntele Athos ca sa o cumpere, si te faci si tu dur.

Am fi foarte recunoscatori daca ati face o critica de-a dreptul pertinenta, poate ati auzi si ce avem noi de spus, pertinent, despre voi. Totusi, va trebui sa mai asteptam ceva decenii pana cand IQ-ul vostru va urca macar inspre 65. Stim ca voi sunteti mandri ca aveti IQ de 88, probabil de asta lipiti abtibilduri prin orase cu Romania 88. Dar la fel de bine stim ca va place sa mintiti! Aveti grija ca va bate Dumnezeu!

Daca nu, o tinem in amenintari cu smardoiala pe bloguri si in declaratii (foarte civilizate, de fier, romanesti si non-barbare) de tipul "alcolisti", "urat mirositori"* "derbedeul dracului" samd. Apropo, de la "derbedeul dracului" v-ati inspirat?

Va iubim mult!

PS: Nu va mai certati pe la intruniri ca nu da bine si nu mai trageti teapa la oameni care dau bani sa ajunga la marsuri. Nu de alta, dar riscati sa aduceti la marsuri ciumegi negri, in loc de patrioti adevarati.

urat mirositor = ti-era jena ma sa scrii nespalat sau rapanos? intelectualule...

John Zerzan - 05 Octombrie 2010

2010-10-07T03:02:00.000-07:00

_______________________

John Zerzan isi exprima viziunile sale anti-civilizatie in show-ul sau live de o ora la Anarchy Radio. Cu audio streaming (KWVA 88.1 FM) se poate asculta Radio Anarchy live in fiecare Marti seara la 7PM (PST) si se poate interveni in emisiune apeland 541-346-0645.

Emisiunile pot fi ascultate si pe blogul Federatiei Anarhiste, acestea fiind postate saptamanal.

PROTESTELE CONTINUA IN GRECIA. POLITIA SI NEO-NAZI LUCREAZA IMPREUNA - 01 Oct 2010, Atena, Grecia

2010-10-07T02:06:00.000-07:00

Pe 27 Septembrie 2010 sediul Foreign Press Association a fost ocupat. Scopul a fost acela de a contra-informa despre cazul prizonierilor politici acuzati ca ar fi membri ai organizatiei "teroriste" Revolutionary Struggle.

Mesajele de pe bannere:

"Nicio acuzatie pentru Nikotopoulos, Kortesis, Stathopoulos" (3 dintre anarhistii care au negat ca ar fi membri ai gruparii R.S.)

"Solidaritate cu membrii Revolutionary Struggle"

"Statul este unicul terorist. Solidaritatea este arma noastra."

NEO NAZI SI POLITIA LUCREAZA IMPREUNA

Portalul de stiri tvxs.gr a postat clipul de mai jos; aici, ii putem recunoaste pe membrii organizatiei neo-naziste Golden Dawn. In conformitate cu declaratia persoanei care a filmat acest clip, neo-nazistii au ajuns in Larissis Station (centrul Atenei) pe data de 22 Septembrie, in jurul orelor 22, transportati fiind de duba de politie din imagini. Persoana respectiva a inceput sa filmeze imediat dupa ce nazerii au coborat din duba scandand sloganuri anti-migranti si cantand imnul national. Dupa cateva momente, urca inapoi in duba, urmati de cativa gabori. Dupa alte cateva minute ies afara pentru a face o demonstratie, iar politia paraseste locatia. Conform tvxs.gr, mai multi migranti au fost atacati in acea noapte in centrul Atenei.

Nu este prima data cand exista dovezi cu privire la colaborarea dintre organizatiile fasciste si politia greaca!

GREVA GENERALA CONTINUA. SOFERII DE TIR AMENINTA CA VOR BLOCA AUTOSTRAZILE

Pe 29 Septembrie 2010, asociatiile si sindicatele soferilor de tir au decis cu un numar de voturi de 76 pentru, 6 impotriva si 14 absenti sa continue greva generala. Guvernul grec a declarat greva ilegala si i-a amenintat cu interventia politiei. Ministrul pentru Protectia Cetatenilor a anuntat ca orice sofer de tir care v-a fi prins ca blocheaza un drum va fi arestat pe loc. Cu toate acestea, in prezent, mai bine de 70.000 de tiruri blocheaza o serie de drumuri din intreaga tara.

Cateva zile mai tarziu, a fost raportat un caz deosebit. Intr-o suburbie a Atenei 2 tiruri au fost atacate de un grup de persoane cu shotgun-uri. S-a tras in sistemul de racire al motorului, astfel incat a fost nevoie de interventia unei macarale pentru a muta tirurile de acolo. Atacatorii au fost mai tarziu arestati, conform mainstream media.

Situatia generala din Grecia nu s-a ameliorat cat de putin. Mai multe proteste au fost anuntate, iar grevele generale vor continua in aceeasi maniera, de cel putin 1/luna.

DESPRE CUM SE FACE O GREVA GENERALA - 29 Sep 2010, Barcelona, Spania

2010-10-06T01:32:00.001-07:00

Greva generala din data de 29 Septembrie 2010 din statul spaniol a reprezentat un succes masiv. Mari arii din Spania au fost blocate complet iar in Barcelona 70% dintre afaceri au fost inchise. Intr-un contrast ascutit cu situatia muncitorilor din Irlanda, protestatarii au iesit pe strazi pentru a face greva eficienta. Pichetul devenise si el serios si eficient si era clar ca demonstrantii nu se vor da inapoi. Barcelona a fost scena unor confruntari de durata intre politie si manifestanti pe parcursul intregii zile.

Imediat cum a inceput greva generala - cu transporturile, docurile si distributia si toate domeniile industriei blocate - o larga coalitie de organizatii libertariene, inclusiv sindicatul anarhist CNT, au intrat si au ocupat o cladire cheie din Placa de catalunya - Bank de Espana de Credito.

La amiaza o manifestatie de amploare la care i s-a alaturat si sindicatul anarhist CGT a parasit banca ocupata si s-a mutat la Universitate. Acolo, la capatul strazii Las Ramblas, o masina a politiei a fost incendiata. Dupa aceasta au inceput sa se arunce cocktailuri molotov toata dupa-amiaza.

Politia a reusit prin detasamentele de interventie cu scuturi si batoane de cauciuc sa elibereze banca din Placa de Catalunya pana spre inceputul serii. Mai multe arestari au fost efectuate.

A doua manifestatie principala a inceput in jurul orelor 17 si a fost organizata de CGT. Aprox. 5000 de persoane au marsaluit zgomotos din Jardinets de Gracia in jos pe Via Laietana. Pe drum s-au intalnit cu un grup de protestatari care construisera cateva baricade din tomberoanele de gunoi si aruncau cu cocktailuri molotov in politie. La sfarsitul marsului, pe Avendia Catedral, a urmat o confruntare de amploare cu fortele de represiune.

Situatia a fost una dintre cele mai periculoase din timpul grevei generale, intrucat o mare parte din protestatari au fost prinsi intr-o ambuscada intre stradutele inguste care inconjurau cartierul si masinile si scuterele politiei care nu de putine ori s-au izbit cu viteza in masa de manifestanti. Pietrele din pavaj au fost aruncate in politie si cateva cocktailuri molotov au fost pregatite inca dinainte de interventia trupelor de politie cu scuturi si bastoane. Mai multe arestari au fost efectuate la sfarsitul confruntarilor.

Demonstrantii din Barcelona au aratat ca pe masura ce actuala criza se inrautateste din ce in ce mai multe persoane infuriate vor iesi in strada sa protesteze.

GRADUL DE PARTICIPARE LA GREVA GENERALA

Uzinele auto au fost inchise
79% dintre angajatii din serviciile postale
63% din educatia de stat, 32% din educatia privata,
78% din Universitati
74% din industria otelului
65% din sectorul electricitatii
90% dintre angajatii din piete
80% din industria alimentatiei
70% din constructii
83% din transporturi
Majoritatea zborurilor au fost anulate. Foarte putine trenuri au fost disponibile.

PS: Asa se organizeaza o greva generala. Intre timp grevele generale continua si in Grecia (cel putin o greva generala pe luna), Irlanda, si cateva proteste de amploare au fost anuntate si in Franta.

NB: Nu se protesteaza cu cruci si drapele nationale, ci cu pietre si cocktailuri molotov, cu ocupari de banci si institutii publice si cu incendieri de mall-uri, biserici si masini de politie!

VIDEO:

Pentru fotografii din timpul grevei generale apasati aici.

CONFRUNTARI INTRE POLITIE SI SQUATERI - 01 Oct 2010, Amsterdam, Olanda

2010-10-05T08:44:00.000-07:00

Sute de anarhisti s-au confruntat cu Politia in Amsterdam in urma trecerii in afara legii a ocuparii cladirilor nefolosite (squatting). Centrul istoric al capitalei a fost baricadat pentru a putea rezista represiunii politienesti.

Mai multe persoane au fost ranite, inclusiv 2 gabori, iar 11 persoane au fost arestate fiind acuzate ca au aruncat cu caramizi si cocktailuri molotov in masinile de politie.

A fost nevoie si de interventia departamentului de politie calare si s-a recurs la gaze lacrimogene pentru a alunga grupurile de protestatari.

Spre deosebire de alte tari europene, squatting-ul in Amsterdam nu era inca scos in afara legii. Cu toate acestea, unii politicieni vor ca squaterii sa stea dupa gratii cel putin 2 ani.

Noaptea, mai multe grupuri de squateri au ridicat alte serii de baricade din masini rasturnate, bare de metal din semnele de circulatie si parcari de biciclete. Politia a intervenit cu buldozere pentru a distruge baricadele si au folosit tunuri de apa, in speranta ca astfel vor dispersa protestatarii.

Demonstratiile au continuat pana a doua zi.

Un studiu publicat in acest an de Amsterdam's Free University estima numarul actual de squateri la 1500 in capitala olandeza, un oras de aprox. 750.000 de locuitori. Numarul a scazut de-a lungul anilor, astfel ca in anii '80 in Amsterdam locuiau aprox. 20.000 de squateri.

Autoritatile din Amsterdam planuiesc anul acesta sa evacueze mai bine de 200 de squaturi pentru a "imbunatati" imaginea orasului.

Primarul Amsterdamului, Eberhard van der Laan declara ca "Peste tot squattingul cauzeaza tot felul de probleme, dar pana acum totul a fost redus doar la o disputa intre ocupanti si proprietari."

VIDEO: (data primului clip este 1 oct 2010, nu 12 oct 2008)

ATACURI IMPOTRIVA SEDIILOR BANCARE - 26/28 Sep 2010, London, Bristol, UK

2010-09-29T07:57:00.001-07:00

SANTANDER BANK ATACATA

Actiune de solidaritate pentru cei 14 anarhisti acuzati in Chile si pentru ceilalti prizonieri aflati in greva foamei.

Duminica, 26 Septembrie, in jurul orelor 2:45 am, Santander Bank, detinuta de patroni spanioli, a fost atacata.

Ferestrele au fost sparte, bancomatele au fost grav avariate iar pe pereti a fost scris cu spray LIBERTATE PENTRU CEI 14 ANARHISTI ARESTATI IN CHILE si SOLIDARITATE CU CEI 35 MAPUCHE AFLATI IN GREVA FOAMEI!

Semnat, Bufnita de Noapte

NATWEST BANK ATACATA

In zorii zilei de 28 Septembrie am atacat Natwest Bank din Gloucester Road, Bristol, cu vopsea si caramizi. Ferestrele au fost sparte, sediul a fost improscat cu bile de vopsea, iar pe pereti am scris cu spray DISTRUGETI TOATE INCHISORILE!

Aceasta actiune a fost facuta in semn de solidaritate cu cei 35 Mapuche prizonieri, cu cei 3 incarcerati din Elvetia si cu cei 14 anarhisti inchisi in Chile. Natwest este detinuta de Royal Bank of Scotland, care este complice la represiunea statala din Chile, distrugerea naturii, si finantarea masinariei puscariilor.

Vom trimite mesaje de solidaritate, dragoste si ura catre toti cei care continua aceasta lupta sub orice forma posibila. Pana cand toate puscariile vor fi arse in intregime!

John Zerzan - 21 Septembrie 2010

2010-09-28T15:38:00.000-07:00

____________________________

John Zerzan isi exprima viziunile sale anti-civilizatie in show-ul sau live de o ora la Anarchy Radio. Cu audio streaming (KWVA 88.1 FM) se poate asculta Radio Anarchy live in fiecare Marti seara la 7PM (PST) si se poate interveni in emisiune apeland 541-346-0645.

Emisiunile pot fi ascultate si pe blogul Federatiei Anarhiste, acestea fiind postate saptamanal.

John Zerzan - 14 septembrie 2010

2010-09-22T01:47:00.000-07:00

14 Septembrie 2010

Invitat Kathan. Biocombustibili vs. mancare, criza globala de apa. Stiri despre rezistenta. Zizek si Gungadin Lohar de saptamana trecuta - ce contrast!

____________________________________

John Zerzan isi exprima viziunile sale anti-civilizatie in show-ul sau live de o ora la Anarchy Radio. Cu audio streaming (KWVA 88.1 FM) se poate asculta Radio Anarchy live in fiecare Marti seara la 7PM (PST) si se poate interveni in emisiune apeland 541-346-0645.

Emisiunile pot fi ascultate si pe blogul Federatiei Anarhiste, acestea fiind postate saptamanal.

DAS EXPERIMENT

2010-09-22T01:37:00.000-07:00

US trailer (english subtitles + american bullshit influence)